INM examen de intrare în magistratură, 15 noiembrie 2009

Servituțile continue și neaparente se pot constitui prin:

În materia cesiunii de creanță cu titlu oneros:

Ascendenții privilegiați:

În materia cauzei actului juridic civil, intervine nulitatea absolută atunci când:

Spre deosebire de nulitatea relativă a actului juridic civil, nulitatea absolută:

Există condiție mixtă atunci când realizarea evenimentului depinde:

Într-o acțiune în revendicare, pârâtul care a fost posesor de rea-credință:

În concurs cu un părinte al defunctului și cu doi frați ai defunctului, cota legală a soțului supraviețuitor este de:

În materia plății nedatorate:

Obligația de garanție a vânzătorului contra evicțiunii rezultând din fapta unui terț nu există:

Abuzul de drept procedural presupune:

La efectuarea expertizei, citarea părților este:

Instanța trebuie să suspende judecata dacă:

Judecătorul cauzei:

Părțile nu vor fi citate dacă:

Renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată:

Completarea unei hotărâri judecătorești:

În materia tranzacției judiciare:

Pot fi ascultați ca martori:

Chemarea în judecată a altor persoane:

Trebuie dovedit raportul de cauzalitate în cazul:

În cazul persoanei juridice, tentativa se sancționează:

Inculpatul este condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în timpul executării pedepsei evadează și săvârșește un omor și o tâlhărie. Pedeapsa pe care o va executa se stabilește astfel:

în cazul stării de necesitate, răspunderea civilă nu poate fi angajată:

În situația în care, după liberarea dintr-un centru de reeducare, înainte de a deveni major, minorul săvârșește din nou o infracțiune:

Infracțiunea de fals în declarații se poate comite:

Subiectul activ este calificat în cazul:

Au aceeași cauză de nepedepsire:

Inculpatul care, aflându-se în stradă, aruncă în curtea vecinului său o sticlă, ce îl lovește pe acesta și îi provoacă leziuni care necesită 75 de zile de îngrijire medicală și care îi pun în primejdie viața, constituie:

În situația în care făptuitorul a făcut promisiuni de căsătorie victimei în vârstă de 14 ani pentru a realiza un raport sexual cu aceasta, va răspunde penal pentru:

Cercetarea la fața locului se face:

În cazul în care dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar, pentru nerespectarea obligațiilor stabilite pe timpul liberării, instanța:

Dacă în cursul judecații, partea vatămată, fiind citată prin scrisoare recomandată la domiciliul său din străinătate, refuză primirea acesteia, iar cauza se amână, va fi citată:

Autorizația de localizare prin GPS:

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale:

Agenții de poliție de frontieră, pentru infracțiunile de frontieră:

Este competentă să soluționeze contestația la executare privitoare la dispozițiile civile:

Instanța competentă să dispună anularea reabilitării poate fi:

Contestația în anulare, în cazul în care se invocă pronunțarea a două hotărâri definitive împotriva aceleiași persoane pentru aceeași faptă:

În cazul în care se săvârșește o infracțiune de audiență, președintele completului:

1. Refuzul judecătorului/procurorului de a depune jurământul înainte de a începe să-și exercite funcția atrage de drept:

Judecătorul/procurorul care are calitatea de lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al serviciilor secrete este:

Membrii colegiilor de conducere de la nivelul instanțelor/ parchetelor sunt aleși și revocați de:

Accesul la justiție înseamnă și:

Recursul declarat împotriva hotărârilor de suspendare din funcție a judecătorilor și procurorilor:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României, pe terenul articolului 5 par. 3 din Convenție,

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, pe terenul art. 2 din Convenție, ancheta efectivă trebuie să:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României,

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, dreptul la un contract de închiriere recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României,

Prin cerere introdusă la data de 15 mai 2008, A cheamă în judecată pe B, solicitând revocarea, pentru neexecutarea sarcinii, a contractului de donație intervenit între părți la 12 martie 2005. Sarcina a constat în plata de către donatarul B a unei datorii bănești pe care donatorul A o avea față de un terț, data scadenței executării sarcinii fiind stabilită la 14 iunie 2005. Pârâtul a invocat excepția prescripției extinctive, deoarece, de la data încheierii contractului de donație au trecut mai mult de 3 ani. Instanța:

X îl cheamă în judecată pe Y, solicitând constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra unui imobil proprietatea pârâtului. Reclamantul a arătat și dovedit că a stăpânit imobilul timp de 27 de ani, iar pentru diferența de 3 ani a invocat faptul că imobilul a fost stăpânit de Z, în baza unui contract de închiriere pe care acesta din urmă l-a încheiat cu Y. Instanța:

La data de 1 iunie 2005, C a împrumutat pe D cu suma de 1.000.000 lei, urmând ca suma să fie restituită la data de 1 iunie 2006. Prin acțiune introdusă la 14 ianuarie 2009, C a solicitat restituirea sumei împrumutate, invocând îmbogățirea fără justă cauză. Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, deoarece acțiunea în îmbogățire fără justă cauză are caracter subsidiar față de alte acțiuni. Instanța:

X i-a vândut lui Y o casă cu prețul de 500.000 lei. La 3 luni de la data încheierii contractului, etajul casei s-a prăbușit din cauza structurii de rezistență necorespunzătoare. Y l-a chemat în judecată pe X, solicitând rezoluțiunea contractului și restituirea prețului. X a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul are la dispoziție fie o acțiune în reducerea prețului corespunzător cu partea din imobil prăbușită, fie o acțiune în nulitatea contractului pentru eroare asupra calităților substanțiale ale lucrului vândut. Instanța:

X și Y au solicitat, prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 6 februarie 2002, restituirea în natură a unui imobil proprietatea părinților lor,în prezent decedați, pe numele acestora din urmă imobilul fiind preluat în baza Decretului nr. 92/1950. Notificarea a fost respinsă de către unitatea deținătoare Z. Împotriva deciziei de respingere, X și Y au formulat contestație în termen legal, dovedind că bunul proprietatea părinților lor a fost preluat în baza actului normativ menționat și că poate fi restituit în natură deoarce este liber. Unitatea deținătoare, pârâtă în cauză, a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive: notificarea nu a fost depusă în termenul legal; X a renunțat la succesiunea părinților săi, conform declarațiilor autentice de la dosar, iar Y nu a acceptat succesiunea în termenul legal. Instanța:

A a chemat în judecată pe B, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în legătură cu un alt proces, judecat în primă instanță de Tribunalul X, pe care reclamantul A l-a câștigat. La ultimul termen de judecată pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței față de valoarea obiectului din litigiul anterior și caracterul accesoriu al cheltuielilor de judecată. Judecătoria sesizată:

Prin încheierea dată la 10 aprilie 2008, s-a suspendat pentru lipsa părților care fuseseră prezente la termenul anterior, acțiunea în constatarea uzucapiunii unui imobil formulată de X împotriva lui Y. X a decedat la 8 decembrie 2008. La data de 15 mai 2009 pârâtul a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea constatării perimării. Instanța, după repunerea cauzei pe rol:

A îl cheamă în judecată pe B solicitând revendicarea unui imobil, primul termen de judecată fiind stabilit pentru ziua de vineri, 13 noiembrie 2009. Pârâtul a depus personal întâmpinare luni, 9 noiembrie 2009. La termenul de judecată, reclamantul a invocat tardivitatea depunerii întâmpinării. Instanța:

A îl cheamă în judecată pe B, solicitând partajul unui imobil conform cotelor de coproprietate de 1/2 pentru fiecare dintre părți. B a invocat excepția lipsei calității procesuale active, arătând și dovedind că A a înstrăinat cota sa din dreptul de proprietate către un terț. La termenul de judecată următor, A a declarat în ședință că renunță la dreptul pretins. B s-a opus la renunțare și a solicitat soluționarea excepției invocate. Instanța:

A i-a chemat în judecată pe B și C, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.000.000 lei, reprezentând daune-interese. Înainte de primul termen de judecată, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat citarea în cauză, în calitate de pârâți, a lui X și Y - moștenitorii lui B, decedat anterior introducerii acțiunii. La primul termen de judecată, pârâtul C s-a opus citării acestora, solicitând respingerea acțiunii față de pârâtul B pentru lipsa capacității de folosință. Instanța:

La data de 26.10.2008 inculpatul X, salariat al societății comerciale Y în calitate de agent comercial, cu atribuții de preluare, transport și comercializare a mărfii din depozit, a ridicat de la societate un număr de 50 de cutii conținând deodorante, pe care urma să le depoziteze la sediul din localitatea Z. și ulterior să le comercializeze. Înainte de a ajunge în localitatea Z., la ora 21,00, inculpatul a oprit autoutilitara cu care transporta cutiile cu bunuri, a desfăcut lacătul ce asigura autovehiculul cu cheia pe care o avea asupra sa și a sustras din fiecare cutie câte un deodorant, pe care le-a pus într-o sacoșă pe scaunul din dreapta. Pentru ca fapta să nu fie observată, inculpatul a modificat pe documentele de transport numărul deodorantelor aflate în fiecare cutie, după care s-a deplasat în localitatea Z. și s-a cazat la un hotel luând cu sine sacoșa cu deodorante. Fapta săvârșită de inculpat la data de 26.10.2008 constituie:

Partea vătămată A formulează plângere la poliție arătând că la data de 12.06.2008 inculpatul B, în timp ce se afla în fața casei sale, l-a înjunghiat, producându-i leziuni care, potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, i-au pus în primejdie viața. Inculpatul B este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat. La termenul din data de 15.12.2008 partea vătămată A dă în fața instanței de judecată o declarație prin care arată că înțelege să își retragă plângerea, întrucât a susținut in mod mincinos în cursul urmăririi penale că inculpatul este autorul faptei, în realitate ea neputând să vadă cine a fost persoana care a înjunghiat-o. În cauză se administrează probatoriul și inculpatul A este condamnat. Fapta părții vătămate de a declara la data de 15.12.2008 în sens contrar celor afirmate în cursul urmăririi penale constituie:

Inculpatul, condamnat definitiv la pedeapsa de 30 de ani închisoare, a încercat să evadeze din penitenciarul în care executa această pedeapsă. Tribunalul l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de evadare și a dispus să execute pedeapsa de 30 de ani închisoare. În concluziile sale, procurorul a susținut condamnarea inculpatului pentru tentativa la infracțiunea de evadare și a solicitat ca pedeapsa pentru această faptă să fie executată alături de pedeapsa din a cărei executare inculpatul a încercat să evadeze. Hotărârea instanței este:

Curtea de Apel X, printr-o sentință pronunțată la 25.02.2007, a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emise de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X. Instanța a reținut că, prin plângerea penală formulată conform art.222 C. proc. pen., persoanele vătămate au solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public Y pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, pentru care limitele pedepsei sunt 6 luni, respectiv 5 ani. Întrucât fapta s-a săvârșit la 13 mai 2001, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de Y în temeiul art.228 alin.4 raportat la art.10 alin.1 lit.g C. proc. pen. deoarece s-a împlinit termenul de prescripție. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost adoptată la 02.10.2006 și a fost comunicată persoanelor vătămate și notarului public. Persoanele vătămate au susținut că termenul de prescripție a răspunderii penale nu s-a împlinit, deoarece notarul public a fost citat în vederea audierii, a fost audiat și i s-a comunicat soluția dispusă în cauză de către procuror. Curtea de Apel X a apreciat că soluțiile pronunțate, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și rezoluția prin care procurorul general a respins plângerea potrivit art.278 C. proc. pen., sunt legale și temeinice, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Hotărârea instanței este:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art.20 raportat la art.174 C. pen., cu aplicarea art.73 lit. b) din același cod. În fapt s-a reținut că la 22 iunie 2008 partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, a proferat, de la gardul ce despărțea grădina sa de cea a inculpatului, insulte la adresa acestuia. Inculpatul a răspuns insultelor părții vătămate, care a escaladat gardul și, trecând în grădina inculpatului, a intrat în curtea acestuia. Inculpatul s-a deplasat în întâmpinarea părții vătămate, s-au îmbrâncit și s-au lovit reciproc cu pumnii, partea vătămată căzând la pământ. Inculpatul a luat din curte un par și a lovit-o pe partea vătămată de mai multe ori peste corp și în zona capului, iar apoi a lovit-o cu piciorul. Partea vătămată a suferit o fractură a osului parietal stâng, comoție cerebrală, fracturi costale și contuzie abdominală, necesitând pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale. Tribunalul X a dispus achitarea inculpatului reținând că fapta a fost comisă în legitimă apărare, întrucât partea vătămată a pătruns pe nedrept, prin escaladare, în curtea inculpatului, cu intenția de a se răzbuna. Hotărârea instanței este:

Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul Militar București inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.240 C. pen. Tribunalul Militar București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, cu motivarea că fapta a fost săvârșită în circumscripția acestei instanțe, iar tribunalul militar a fost sesizat după intrarea în vigoare a Legii nr.281/2003. Judecătoria Buftea l-a achitat pe inculpat și a făcut aplicarea dispozițiilor art.18 ind.1 C. pen. Tribunalul București a admis apelurile declarate de procuror și de inculpat, a desființat sentința atacată, a constatat necompetența după calitatea persoanei a Judecătoriei Buftea și existența unui conflict negativ de competență între tribunalul militar și judecătorie, motiv pentru care a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Tribunalului București, reținând că nu există un conflict de competență în sensul art.43 C. proc. pen., întrucât Judecătoria Buftea a soluționat cauza în fond. Tribunalul București a scos cauza de pe rol și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Militar București, pentru respectarea dispozițiilor referitoare la competență. Tribunalul Militar București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție:

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni. Prin ordonanță s-a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, de la 23 noiembrie la 22 decembrie 2008, iar prin ordonanța din 28 noiembrie 2008 s-a dispus reținerea inculpatului. Înainte de expirarea reținerii, parchetul a propus arestarea preventivă a inculpatului, Curtea de Apel X dispunând arestarea preventivă pe o durată de 20 zile. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, invocând vicii de fond și de procedură, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat. • Inculpatul a formulat cerere de revocare a arestării preventive, întemeiată pe dispozițiile art.139 alin.2 C. pen. Instanța sesizată cu această cerere a constatat următoarele încălcări ale dispozițiilor legale care reglementează măsura arestării preventive: - nerespectarea dispozițiilor art.150 C. proc. pen., care impun audierea inculpatului anterior propunerii de arestare preventivă; - înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu cea a arestării preventive s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.139 și 145 alin.3 C. proc. pen.; - instanța de judecată nu a indicat temeiurile concrete și probele în dovedirea cazului prevăzut de art.148 lit.f C. proc. pen.; - instanța care a dispus arestarea preventivă nu a motivat de ce se impune înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea; - instanța de judecată și-a nesocotit obligația ca în cadrul examenului de oportunitate să motiveze de ce a dispus arestarea preventivă doar pentru 20 zile; - încălcarea prevederilor art.66 alin.2 C. proc. pen. și art.5 din C.E.D.O., potrivit cărora inculpatul are dreptul de a i se da posibilitatea să-și dovedească nevinovăția. Deși a identificat aceste încălcări ale legii, Curtea de Apel X a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive constatând existența autorității de lucru judecat deoarece legalitatea luării măsurii arestării preventive a fost deja verificată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive. Recursul declarat de inculpat este:

În seara zilei de 05.10.2008 inculpatul minor a participat la o petrecere, unde mai mulți tineri au consumat băuturi alcoolice și au fumat țigări în care s-au introdus frunze și inflorescențe de cannabis. O patrulă de poliție, sesizată de vecinii deranjați de zgomot, s-a deplasat la locuința respectivă în jurul orei 23,30. În cursul discuțiilor avute cu persoanele prezente în locuință, polițiștii au observat o pungă ce conținea cannabis pe care au ridicat-o în vederea cercetărilor, stabilindu-se ulterior că aparținea inculpatului. Instanța l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri cu motivarea că procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție, cu ocazia percheziției efectuate la 5 octombrie 2008, nu poate constitui mijloc de probă, fiind obținut în mod ilegal, întrucât la data respectivă nu era începută urmărirea penală în cauză, iar percheziția s-a efectuat fără a exista în acest scop o autorizație dată de judecător. Soluția de achitare este:

Prin sentința penală a Tribunalului X inculpata a fost condamnată definitiv la 18 ani închisoare și interzicerea, printre altele, a drepturilor părintești, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, reținându-se că la 19 mai 2007 a născut, la domiciliul său, un făt de sex masculin, viabil, pe care, după 30 minute de la naștere, l-a lovit în cap, cauzându-i leziuni care au dus la deces. Tribunalul Y a respins cererea condamnatei de întrerupere a executării pedepsei de 18 ani închisoare formulată în baza art.455 raportat la art.453 alin.1 lit.b C.proc.pen. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, deși condamnata este gravidă, cererea nu este întemeiată deoarece prin hotărârea de condamnare i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor părintești, astfel că art.453 alin.1 lit.b C.proc.pen. nu este aplicabil. Motivarea instanței este:

Prin sentința penală a Tribunalului X inculpata minoră a fost condamnată la pedeapsa de 11 ani închisoare, iar inculpatul major a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. La termenele de judecată din 21 martie 2008 și 11 aprilie 2008 ședința a fost secretă. Astfel, la termenul din 21 martie 2008, instanța a declarat ședința secretă luând în considerare, din oficiu, calitatea inculpatei minore și obiectul dosarului, fără a asculta părțile prezente și procurorul și fără a menționa dacă această măsură este valabilă pentru tot cursul procesului sau numai pentru ședința respectivă. Situația a fost identică la termenul din 11 aprilie 2008, când au avut loc și dezbaterile, instanța declarând ședința secretă cu motivarea că inculpata este minoră, fără a asculta părțile cu privire la acest aspect; hotărârea poartă mențiunea că respectiva ședință a fost secretă, iar pronunțarea s-a făcut în ședință publică. Hotărârea astfel pronunțată este: