INM examen de intrare în magistratură, 21 noiembrie 2010

Nedemnitatea succesorală:

Vânzătorul răspunde pentru evicțiune:

Stingerea unei obligații existente și înlocuirea ei cu o obligație nouă reprezintă:

Obligația se stinge prin plată:

Servitutea de vedere:

Ascendenții ordinari:

Forma solemnă este cerută ad validitatem în cazul:

Legatul devine caduc dacă:

În cazul în care împrumutul are ca obiect o sumă de bani:

Comitentul care a plătit despăgubirile pentru repararea pagubei cauzate de prepusul său:

îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul se va face cu respectarea unui termen de:

Pot fi atacate cu contestație în anulare specială:

Ne aflăm în prezența unei excepții procesuale care tinde spre un efect peremptoriu, dar care începe prin a avea efect dilatoriu, în cazul excepției:

Procurorul poate să exercite:

Revizuirea întemeiată pe contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă:

Dacă înscrisul nu este scris în întregime de cel care se obligă, mențiunea "bun și aprobat" este necesară:

Achiesarea tacită a părții care a pierdut procesul are loc atunci când:

Dacă s-a amânat pronunțarea hotărârii și până la data pronunțării unul dintre judecătorii din complet s-a pensionat:

Dacă cererea reconvențională este depusă tardiv, instanța:

Sunt incidente procedurale privitoare la compunerea completului de judecată:

Imposibilitatea consumării infracțiunii datorită lipsei obiectului de la locul unde făptuitorul credea că se află în timpul cât s-au săvârșit actele de executare, caracterizează:

Dacă mai mulți instigatori, fără a se cunoaște, desfășoară separat activități de determinare asupra aceleiași persoane, cu privire la săvârșirea aceleiași infracțiuni, se realizează:

Fapta săvârșită în legitimă apărare:

Pentru minorul care are purtări rele pe durata măsurii educative a libertății supravegheate, instanța:

Dacă referitor la o infracțiune pentru care persoana fizică a fost deja grațiată condiționat intervine, ulterior acestui moment, amnistia postcondamnatorie:

Lipsirea de libertate în mod ilegal:

O persoană care îl determină pe condamnatul aflat în executarea pedepsei cu închisoarea să ia hotărârea de a evada și, ulterior, îl ajută să pună în executare această hotărâre, evadarea reușind să se producă, săvârșește:

În situația în care, în timpul nopții, făptuitorul pătrunde pe poarta neasigurată în curtea părții vătămate, fără drept și fără consimțământ, și îi sustrage acesteia o sumă de bani sub amenințare, se va reține:

În cazul infracțiunii de șantaj:

Infracțiunea de incest, în situația în care se săvârșește între persoane majore:

Organele de urmărire penală sunt obligate să aibă rol activ:

Prima instanță, învestită cu soluționarea cauzei prin rechizitoriu, admite excepția de necompetență prin:

În situația liberării provizorii, suma de bani consemnată cu titlu de cauțiune se restituie:

Învinuitul, care locuiește în străinătate și care a refuzat primirea scrisorii recomandate, va fi citat pentru realizarea confruntării:

Dispensa de probe operează în cazul:

Suspendarea urmăririi penale:

Competența de a dispune asupra sesizării de înlocuire a măsurii de siguranță a internării medicale cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical îi revine:

Împotriva încheierii prin care instanța de fond respinge cererea de restituire a cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale, se poate declara:

Instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță:

Soțul și rudele apropiate pot formula:

În caz de infracțiune flagrantă, judecătorii/ procurorii pot fi reținuți și supuși percheziției potrivit legii:

Prima evaluare pentru verificarea îndeplinirii de către judecători / procurori a criteriilor de competență profesională și de performanță se face:

În vederea exercitării acțiunii disciplinare față de un judecător/procuror, Comisia de disciplină corespunzătoare:

Judecătorii și procurorii numiți în funcție pe bază de concurs pot fi delegați, detașați, transferați sau pot promova la alte instanțe sau parchete după trecerea unui timp de:

Detașarea judecătorilor/procurorilor este dispusă de:

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, articolul 7 par. 1 din Convenție

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, o măsură privativă de libertate, dispusă cu încălcarea "căilor legale"

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, articolul 6 din Convenție prevede în sarcina instanței

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României,

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, dreptul de acces la o instanță

Reclamanta X a chemat în judecată pe pârâtul Y, solicitând instanței: să constate deschisă succesiunea numitului E.F., decedat la 11.12.2007; să constate calitatea reclamantei de moștenitoare testamentară pentru bunurile arătate în testamentul olograf întocmit de defunct la 2.11.2007; să dispună ieșirea din indiviziune asupra întregii mase succesorale lăsate de defunct. Pârâtul a formulat cerere reconvențională, solicitând să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, întrucât testatorul nu a datat personal înscrisul contestat, data consemnată pe dosul testamentului fiind trecută de unul dintre martorii în prezența cărora s-a deschis testamentul. Instanța, în privința cererii reconvenționale:

La 7.08.2003, reclamanții F și G au introdus acțiune la Judecătoria Balș, solicitând, în contradictoriu cu pârâta L, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în orașul Balș, arătând că au încheiat cu pârâta, la data de 1.09.1996, un antecontract prin care părțile s-au angajat să încheie ulterior contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, dar, deși reclamanții au plătit integral prețul, iar pârâta le-a predat efectiv imobilul chiar de la data antecontractului, aceasta din urmă, notificată fiind la 6.02.2002 să se prezinte la notar, nu s-a prezentat pentru perfectarea vânzării. Prin întâmpinare, pârâta a recunoscut susținerile reclamanților, dar a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată, prețul fiind mult sub nivelul actual al pieței. Instanța:

Reclamantul D a formulat acțiune, solicitând obligarea pârâtei E la plata sumei de 9.536 lei, cu titlu de despăgubiri pentru folosirea imobilului proprietatea reclamantului pe perioada de la 1.09.1999 (dată la care a expirat contractul de închiriere încheiat între părți), până la 1.05.2000 (data evacuării efective a pârâtei în urma executării silite pornite în baza hotărârii judecătorești irevocabile de evacuare). Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu a locuit în imobil în perioada arătată, ci l-a închiriat unui terț pentru a-și recupera cheltuielile efectuate cu consolidarea imobilului, pentru care nu a fost despăgubită și în considerarea cărora avea un drept de retenție asupra imobilului. Instanța:

Reclamanta A a solicitat evacuarea pârâților B și C din imobilul situat în Otopeni, arătând că a încheiat cu aceștia un contract de întreținere în baza căruia le-a transmis nuda proprietate asupra imobilului, în schimbul prestării întreținerii pe toată durata vieții sale, rezervându-și totodată dreptul de uzufruct viager asupra imobilului. A mai arătat că pârâții s-au mutat împreună cu ea în imobil, dar relațiile dintre părți s-au degradat treptat. Pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât ei au un titlu de proprietate valabil asupra imobilului, iar reclamanta a fost de acord ca ei să locuiască în imobil. Instanța:

Reclamanta A a chemat în judecată pe pârâtul B, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 40.000 lei, actualizată la data executării hotărârii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, printr- o procură, l-a împuternicit pe fiul ei B să vândă un apartament proprietatea ei, situat în București. Pârâtul B a vândut imobilul pentru un preț de 40.000 lei, iar ulterior a refuzat să-i remită banii și a achiziționat un apartament pe numele lui. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe îmbogățirea fără justă cauză. Pârâtul a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că acțiunea în îmbogățire fără justă cauză are un caracter subsidiar, reclamanta având la dispoziție o acțiune decurgând din contractul de mandat, prin care să-i ceară remiterea a tot ceea ce a primit în puterea mandatului. Instanța:

Reclamantul A l-a chemat în judecată pe pârâtul B pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să-l oblige pe B să-i lase în deplină proprietate și posesie un teren în suprafață de 700 mp situat în București, sector 2. Primul termen de judecată a fost stabilit la 15.06.2010. La 9.06.2010, pârâtul a depus cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la contravaloarea construcției edificate pe terenul revendicat de acesta. Reclamantul a cerut respingerea cererii reconvenționale ca inadmisibilă întrucât pârâtul nu a formulat și întâmpinare. Or, cererea reconvențională se depune odată cu întâmpinarea.

Reclamantul X l-a chemat în judecată pe pârâtul Y pentru ca acesta să fie evacuat din imobilul proprietatea reclamantului. În termen legal, pârâtul a arătat că deține imobilul în numele lui Z, care este adevăratul titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, și solicită introducerea acestuia în proces. Reclamantul a invocat excepția inadmisibilității cererii de arătare a titularului dreptului. Instanța:

Judecătorii A, B și C de la Curtea de Apel București au admis recursul declarat de X împotriva deciziei nr. 1000/2010 a Tribunalului București, au casat hotărârea și au fixat termen pentru rejudecarea pricinii în fond. La termenul stabilit în acest scop, intimatul Y a invocat incompatibilitatea celor trei judecători, cu motivarea că și-au spus părerea asupra litigiului prin decizia prin care s-a dispus casarea. Completul sesizat cu acest incident procedural:

Reclamantul M l-a chemat în judecată pe pârâtul N pentru ca instanța să dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 100.000 lei pe care i-a dat-o cu titlu de împrumut. La 15.03.2010 a formulat cerere de intervenție în interes propriu L, care a arătat că M îi datorează suma de 200.000 lei. La termenul din 20.03.2010, instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție și apoi a respins-o ca inadmisibilă cu motivarea că intervenientul trebuie să-și valorifice dreptul pe cale separată. Prin sentința nr. 2000/2010 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs L, critica vizând faptul că prin respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă i-a fost nesocotit dreptul de a administra dovezi și, pe cale de consecință, dreptul la apărare. Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului deoarece nu a fost atacată și încheierea dată asupra admisibilității în principiu. Recurentul a arătat că nu trebuia să atace în mod special și încheierea din 20.03.2010 întrucât recursul împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare. Instanța:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești reclamanta R, domiciliată în București, sector 4, l-a chemat în judecată pe pârâtul S domiciliat în Sinaia, pentru ca instanța, să dispună desfacerea căsătoriei acestora. În motivarea cererii s-a arătat că soții au avut domiciliul comun în orașul Ploiești, iar despărțirea în fapt s-a produs din culpa pârâtului care a părăsit domiciliul conjugal. După audierea martorilor propuși de către pârât, reclamanta a invocat excepția de necompetența teritorială și a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sinaia. Instanța:

Instanța a reținut că S.E, contabilă la S.C. X , s-a deplasat la bancă pentru a ridica banii pentru salarii, împreună cu inculpatul I.R., agent de pază, șofer însoțitor pentru asemenea transporturi. După încasarea sumei de 35.000.lei, inculpatul I.R. a așezat banii într-o geantă, mergând apoi împreună cu contabila spre autoturismul parcat pe stradă, în apropierea băncii. În timp ce inculpatul I.R. încerca să deschidă portiera mașinii, s-a apropiat inculpatul M.G., care l-a lovit pe I.R. cu palma peste față, iar după ce acesta a căzut, i-a smuls geanta cu bani din mână și a fugit. De asemenea, instanța a constatat că între inculpații I.R. și M.G. a existat o înțelegere prealabilă în vederea sustragerii sumei de bani, aceștia punându-se de acord și asupra modului concret de operare, inclusiv asupra punerii în scenă a violenței. În realizarea planului stabilit, inculpatul I.R. i-a comunicat inculpatului M.G. că urmează să se deplaseze la bancă să ridice banii, cei doi luând legătura prin telefon și în timpul deplasării spre bancă. Încadrarea juridică a faptelor inculpaților I.R. și M.G. este următoarea:

Prin sentința penală nr.1, R.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare considerată ca executată la 01.09.2003. Prin sentința penală nr.2, R.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare, iar prin sentința penală nr.3, R.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare. Prin sentința penală nr.4 s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin sentințele nr.2 și nr.3, aplicarea pedepsei celei mai grele de 1 an și 4 luni închisoare care a fost sporită cu 8 luni, R.A. urmând să execute 2 ani închisoare. Executarea pedepsei de 2 ani închisoare a luat sfârșit la 10.11.2005. La data de 15.07.2010, condamnatul R.A. a formulat cerere de reabilitare, iar instanța, prin sentința penală din 25.07.2010, a respins cererea pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, apreciind că este prematură. Solutia instanței este:

A, fratele inculpatului B, aflând că X urmează să fie ascultat ca martor în cauza în care inculpatul fusese trimis în judecată, îl contactează pe martor pentru a purta o discuție. În cadrul întâlnirii dintre A și martorul X, celui din urmă i se cere de către A să declare mincinos că inculpatul B se afla în altă localitate decât cea în care se reținuse că acesta a săvârșit infracțiunea, promițându-i pentru acest lucru o sumă de bani. Fiind mulțumit de cuantumul sumei oferite, martorul X este de acord cu propunerea fratelui inculpatului B, sens în care se pun de acord asupra detaliilor mărturiei pe care urma să o facă X. La termenul de judecată de a doua zi, audiat fiind, martorul X relatează în mod mincinos aspectele pe care le stabilise cu A cu privire la alibiul inculpatului B, dar, înainte de finalizarea audierii, din cauza mustrărilor de conștiință, martorul X se răzgândește și precizează că tot ce a declarat până atunci este neadevărat. În continuare îi prezintă judecătorului aspectele reale pe care le cunoștea cu privire la fapta dedusă judecății. Fapta săvârșită de A întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

La data de 28.09.2010 inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism în care se mai aflau doi pasageri. Din cauza nerespectării culorii roșii a semaforului, mașina condusă de inculpat a intrat în coliziune cu un alt autoturism care circula regulamentar. Ca urmare a impactului celor două autoturisme, A, pasager în mașina inculpatului, a decedat, iar B, aflat în aceeași mașină, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile de îngrijiri medicale. Din celălalt autoturism, ca urmare a impactului, a decedat pasagerul C, iar pasagerul D a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 75 de zile de îngrijiri medicale. Persoana vătămată B nu a formulat plângere prealabilă. Stabiliți încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul va fi trimis în judecată:

Inculpatul X a fost condamnat pentru săvârșirea, la data de 02.03.2010, a infracțiunii de ultraj în formă continuată, prevăzută de art.239 alin.1 și 5 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. în concurs cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 C. pen. În fapt s-a reținut că, în noaptea 23/24.08.2009, inculpatul, aflat pe stradă, a fost deranjat deoarece i s-a solicitat de către echipajul format din trei polițiști, care se afla în misiune ordonată pentru asigurarea liniștii și ordinii publice, să prezinte actele de identitate în vederea legitimării. Inculpatul i-a amenințat pe polițiști cu acte de violență și că îl va reclama superiorilor pentru comportament abuziv. Deoarece strigătele inculpatului au fost auzite de participanții la o petrecere care avea loc pe terasa restaurantului din apropiere, aceștia au venit să vadă ce se întâmplă. În acel moment inculpatul a început să le adreseze înjurături lucrătorilor de poliție și sistemului de poliție în general, pe care îl considera un sistem nereformat. Cu același prilej, inculpatul a folosit cuvinte și gesturi obscene. Persoanele aflate la fața locului, care au asistat la aceste evenimente, s-au arătat revoltate și indignate de comportamentul inculpatului. Hotărârea instanței este:

În cursul urmăririi penale procurorul a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile față de inculpatul A. Măsura a fost prelungită succesiv de două ori. Instanța de fond, la primul termen de judecată și înainte de expirarea ultimei prelungiri a măsurii preventive, reținând că sunt îndeplinite condițiile legale, poate dispune, după punerea în discuție contradictorie a măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi țara:

Prin rezoluția din 28.04.2010 Parchetul de pe lângă Judecătoria X a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.208-209 C. pen. față de făptuitorul Y. Persoana vătămată, căreia rezoluția i-a fost comunicată la data de 02.05.2010, a formulat plângere împotriva acestei soluții, potrivit art.275 - art.278 C. proc. pen., la data de 22.05.2010. La data de 02.06.2010 prim-procurorul parchetului a respins plângerea ca tardivă. La data de 03.06.2010, persoana vătămată s-a adresat cu plângere Judecătoriei X, în conformitate cu dispozițiile art.278 indice 1 C. proc. pen. Judecătoria X, în mod legal:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1 și 2 C. pen., faptă comisă în luna ianuarie 2010. În cursul cercetării judecătorești, Baroul X a comunicat instanței că inculpatul avea calitatea de avocat la data săvârșirii faptei. Față de conținutul adresei, reprezentantul parchetului a solicitat restituirea cauzei la procuror în temeiul art.332 C. proc. pen. Apărătorul inculpatului și partea civilă au solicitat respingerea cererii procurorului. Cu privire la cererea procurorului, instanța va dispune:

La termenul de judecată din 13.09.2009, instanța a pus în discuție regularitatea actului de sesizare, în conformitate cu dispozițiile art.300 C. proc. pen. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței să constate că actul de sesizare întrunește condițiile prevăzute de lege, instanța fiind legal sesizată. Apărătorul inculpatului AB a solicitat să se constate nelegala sesizare a instanței, având în vedere că majoritatea probelor au fost administrate în cauză înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare, iar în privința autorizării interceptărilor și prelungirii acestora nu s-au respectat dispozițiile referitoare la competență, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acestor probe conform art.197 alin.2 C. proc. pen. Prin sentința din 13 septembrie 2009 Judecătoria X a dispus, în baza art.300 C. proc. pen., restituirea la procuror a cauzei penale privind pe inculpatul AB pentru refacerea urmăririi penale, considerând că actul de sesizare a instanței este lovit de nulitate absolută, întrucât, deși rechizitoriul respectă dispozițiile prevăzute de lege cu privire la conținutul acestuia, precum și dispozițiile art.264 alin.3 C. proc, pen., actele de urmărire penală care au precedat întocmirea acestuia nu au fost legal întocmite, afirmațiile apărătorului inculpatului fiind susținute de actele și lucrările dosarului. Instanța a apreciat că verificarea regularității actului de sesizare, în procedura prevăzută de art.300 C. proc. pen., nu presupune numai verificarea rechizitoriului, ci implică și verificarea legalității actelor de urmărire penală care au precedat întocmirea actului de sesizare. Soluția instanței este:

Instanța a respins ca nefondată cererea de revizuire a hotărârii de condamnare prin care revizuentul fusese condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe cazul referitor la mărturia mincinoasă săvârșită de unul dintre martorii oculari, a cărui declarație a avut un rol determinant în adoptarea hotărârii de condamnare. Pentru dovedirea acestui caz, revizuentul a depus la dosar soluția de netrimitere în judecată a martorului pentru mărturie mincinoasă, întemeiată pe împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. Soluția instanței prin care a respins ca nefondată cererea de revizuire este: