INM examen de intrare în magistratură, 13 noiembrie 2011

Spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută a actului juridic civil:

Creditorul unei obligații născute dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu nu poate obține rezoluțiunea dacă:

Acțiunea oblică:

În cazul nedemnității succesorale:

Descendenții fraților și surorilor defunctului:

Uzufructul:

În materia depozitului voluntar:

În cazul tranzacției:

În materia împrumutului de folosință:

În cazul condiției suspensive, pendente conditione, între altele, se produc și următoarele efecte:

Dreptul de reprezentare în proces poate fi dat:

Termenul de perimare se întrerupe:

În cazul în care partea și-a ales domiciliul la mandatarul său, arătându-l pe acesta ca persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură, iar mandatarul a semnat de primirea citației pentru un termen de judecată:

Cererea de chemare în garanție:

În materia coparticipării procesuale:

Judecătorul este incompatibil atunci când:

Este un caz de nulitate necondiționată de existența vătămării procesuale:

Lipsa reclamantului legal citat pentru termenul acordat în vederea administrării interogatoriului propus de pârât:

Completarea unei hotărâri judecătorești:

Contestația împotriva unui act de executare:

În cazul suspendării condiționate a executării unei pedepse de 3 ani închisoare aplicate unui minor în vârstă de 17 ani:

Dezincriminarea unei fapte:

Confiscarea specială a bunurilor dobândite în mod vădit prin comiterea infracțiunii (art.118 lit.e C.pen.):

Infracțiunea de viol:

Infracțiunea de prostituție:

Pluralitatea intermediară:

Amnistia postcondamnatorie:

Infracțiunea de tăinuire:

La infracțiunea de încăierare:

Infracțiunea de violare de domiciliu:

În ipoteza în care nu a fost restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare a inculpatului minor X, în vârstă de 15 ani, procedura este legal îndeplinită când la apelul nominal se prezintă:

Persoana vinovată, aflată în executarea pedepsei cu închisoarea aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol ce a avut ca urmare sinuciderea victimei (art. 197 alin. 3 Cod penal) și care și-a atribuit, în mod fraudulos, pe parcursul procesului penal, identitatea unei alte persoane, poate formula contestație la executare, pentru înlăturarea acestei nelegalități:

Măsura sechestrului asigurător, dispusă asupra unui autoturism, se poate menține prin hotărârea dată în prima instanță:

Faptele și împrejurările ce nu pot face obiect al probațiunii în procesul penal sunt:

Acțiunea penală nu poate fi pusă în mod legal în mișcare:

Urmărirea penală trebuie efectuată în mod obligatoriu de către procuror în cazul infracțiunilor de:

Calea de atac a apelului:

Rezoluția de începere a urmăririi penale dispusă de procuror :

Mandatul de aducere poate fi executat prin constrângere față de:

Repunerea în termenul de recurs:

Puterea judecătorească se exercită de către:

Judecătorilor și procurorilor le este interzis:

Judecătorii și procurorii au obligația:

Comisia de disciplină pentru judecători/procurori dispune prin rezoluție suspendarea cercetării disciplinare atunci când împotriva judecătorului/procurorului, pentru aceeași faptă:

Sancțiunea disciplinară a avertismentului poate fi aplicată judecătorilor /procurorilor de la judecătorie/parchetul de pe lângă judecătorie de către:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, potrivit articolului 5 paragraful 3 din Convenție:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, ancheta desfășurată pe terenul articolului 2 din Convenție:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, dreptul de acces la instanță:

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, articolul 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție:

La data de 11.05.2008, A.M. îl împrumută pe B.N. cu 220.000 de lei, împrumut pe care X.Y. îl garantează constituind un drept de ipotecă asupra apartamentului său în favoarea lui A.M., fără a se mai încheia alte contracte între părți. La scadență, B.N. nu restituie suma împrumutată, iar A.M. solicită declanșarea procedurii de urmărire silită a Imobilului ipotecat. X.Y. se opune pe calea contestației la executare, solicitând ca A.M. să urmărească mai întâi bunurile lui B.N., iar numai dacă nu își va realiza în întregime creanța, să execute și imobilul proprietatea sa. X.Y. a motivat în sensul că simpla constituire a ipotecii pentru a garanta datoria altuia i-a conferit și calitatea de fideiusor. Contestația la executare:

La 1 noiembrie 2007, X îi închiriază lui Y o locuință, durata contractului fiind de 3 ani, în schimbul unei chirii lunare de 500 de lei, fiecare chirie fiind scadentă în ultima zi a fiecărei luni. La 1 septembrie 2008, X constituie un uzufruct viager în favoarea lui Z asupra locuinței respective, fără ca în acest contract să se menționeze ceva în legătură cu chiria restantă datorată de Y și nici cu chiria care va deveni scadentă în viitor. La 31 octombrie 2010, Z îl cheamă în judecată pe Y, solicitând obligarea acestuia să îi plătească suma de 18.000 lei, reprezentând chiria pe cei 3 ani. Din probele administrate a rezultat că Y nu a plătit nicio chirie. Instanța:

La data de 03.10.2010, X îl împrumută pe Y cu suma de 5.000 de lei, suma urmând a fi restituită la data de 20 decembrie 2010. La data de 11.11.2010, X transmite lui Z creanța sa față de Y, fără însă a-i aduce acestuia din urmă la cunoștință în vreun fel cesiunea. La scadență, Z îi solicită lui Y restituirea sumei împrumutate. Y refuză să îi plătească, susținând că el este în continuare obligat să îi restituie suma de 5.000 lei lui X. Susținerea lui Y:

La data de 30.01.2006, A a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General, solicitând ca acesta să fie obligat să-i restituie în natură apartamentul nr. 3, situat în București, strada X, sector 2, întrucât bunul a fost proprietatea tatălui său, decedat în anul 2000, de la care a fost preluat în anul 1950, în mod abuziv. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece reclamantul nu a depus notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 și, în plus, apartamentul este ocupat de chiriași, cu contract de închiriere încheiat în anul 2004. Aceste persoane au vocație la cumpărarea apartamentului în temeiul Legii nr. 112/1995. Reclamantul a dovedit că bunul a fost proprietatea tatălui său, al cărui unic moștenitor este, precum și faptul că apartamentul a fost preluat de la autorul său, în anul 1950, în mod abuziv. În cuvântul pe fond, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și înlăturarea apărărilor din întâmpinare, deoarece restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost prevăzută prin Legea 247/2005, nefiind, astfel, necesară formularea unei notificări în termenul și în condițiile Legii nr. 10/2001. A mai susținut că nu există vocația chiriașilor la cumpărarea apartamentului care îl ocupă în prezent, deoarece contractul lor de închiriere a fost încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995. Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pentru motivele prezentate în întâmpinare. Instanța va pronunța o hotărâre prin care:

A.M. a chemat în judecată pe B.B., la data de 10.03.2011, pentru ca instanța să constate dobândirea dreptului sau de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani pentru o construcție situată în municipiul X. A.M. a invocat și a dovedit că a exercitat o posesie utilă asupra bunului începând din iunie 1981, construcția aflându-se în posesia sa și în prezent. Prin întâmpinare formulată la data de 15.07.2011, în termen legal, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii îndreptate împotriva sa, deoarece el este titularul doar al nudei proprietăți asupra imobilului, lăsate în favoarea sa în baza unui testament olograf, întocmit de numitul C.C., acesta din urmă păstrându-și dreptul de uzufruct viager asupra construcției prin același testament. Pârâtul a mai susținut că acțiunea trebuie respinsă și pentru faptul că la data introducerii acțiunii termenul de 30 de ani nu era împlinit. În cauză s-a dovedit că C.C. a dobândit construcția prin act autentic de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1965 și că este în viață la data soluționării cauzei. Instanța:

Prin decizia nr. 1.000/2011 a fost respinsă, ca tardiv formulată, contestația în anulare prin care s-a invocat faptul că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs. Împotriva deciziei nr. 1.000/2011 s-a formulat contestație în anulare motivat de faptul că hotărârea este rezultatul unor greșeli materiale. instanța:

Pe rolul Judecătoriei Constanța, A îl cheamă în judecată pe B, solicitând obligarea acestuia să-i restituie suma de 10.000 lei acordată cu titlu de împrumut, în baza contractului autentificat sub nr. 252/25.10.2010, de Biroul Notarului Public X. Prin sentința din 13 mai 2011 a Judecătoriei Constanța, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a fost obligat pârâtul la 6.000 lei. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, primul termen de judecată fiind stabilit la 29 iunie 2011. Pe rolul Judecătoriei Tulcea, A l-a chemat în judecată pe B, solicitând restituirea sumei de 4.000 lei, acordată cu titlu de împrumut, în baza contractului de împrumut sus menționat. Reclamantul a arătat în acțiune că, prin sentința civilă din 13 mai 2011 a Judecătoriei Constanța, acestuia i s-a acordat numai suma de 6.000 lei din suma de 10.000 lei împrumutată. Cauza a primit termen de judecată la data de 28 iunie 2011. În speță, la termenul din 28 iunie 2011 pârâtul este în drept să invoce:

A îl cheamă în judecată pe B pentru restituirea în natură a bunului proprietatea lui A. După administrarea probelor, rezultând că bunul a pierit, și, înainte de acordarea cuvântului pe fond, A solicită obligarea lui B la plata echivalentului bunului în cuantum de 300.000 lei. Instanța admite cererea lui A de obligare a lui B la plata echivalentului bunului. Nemulțumit de soluția adoptată, B declară apel împotriva sentinței, arătând că prima instanță a soluționat greșit cererea reclamantului, cu încălcarea dispozițiilor referitoare la intervenirea modificării până la prima zi de înfățișare, modificarea fiind tardivă. Instanța de apel:

Reclamantul A formulează contestație la executarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 100/2010 a Judecătoriei X, în cadrul acesteia solicitând și suspendarea executării silite a sentinței până la soluționarea contestației la executare. Cauza este repartizată spre soluționare judecătorului care a pronunțat sentința sus menționată, situație în care reclamantul invocă incompatibilitatea acestuia. Instanța învestită cu soluționarea excepției de incompatibilitate:

A formulează împotriva lui B o acțiune în revendicarea unei construcții situată în sectorul 1 București. Judecătoria sectorului 1 București, sesizată cu această acțiune, prin sentința pronunțată la primul termen de judecată, respectiv 10.01.2011, și în condiții de nelegală citare a reclamantului, care a lipsit la acest termen, își declină din oficiu competența în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, întrucât în circumscripția teritorială a acesteia domiciliază pârâtul. În speță:

În fapt s-a reținut că X a comis o infracțiune pentru care legea prevedea, la data săvârșirii, pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Înainte de sesizarea organelor judiciare, infracțiunea respectivă a fost dezincriminată, dar două luni mai târziu a intrat în vigoare o nouă lege care reincriminează fapta, prevăzând pentru aceasta o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani. Dacă, după intrarea în vigoare a ultimei legi, X este trimis în judecată pentru infracțiunea respectivă, instanța:

Inculpatul X, major, a fost condamnat pentru comiterea în formă consumată a trei infracțiuni concurente, la 3 pedepse cu închisoarea de 9 luni, un an și 6 luni, respectiv un an și 8 luni. Contopind cele trei pedepse, instanța a ales pedeapsa de un an și 8 luni ca pedeapsă de bază, pe care a ridicat-o până la maximul ei special de 4 ani, la care a adăugat un spor de 6 luni, urmând ca X să execute o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani și 6 luni. Pe lângă această pedeapsă rezultantă instanța a stabilit și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice (art.64 lit.a C.pen.) pe o durată de 2 ani. În acest caz:

Inculpatul A, care se afla în relații de dușmănie cu X, l-a surprins pe acesta în toaleta unui restaurant și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în abdomen, provocându-i o vătămare ce a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Când X a încercat să scape fugind, B și C, aflați întâmplător în local, care urmăriseră conflictul fără știrea lui A, l-au imobilizat pe X în ușa restaurantului, l-au lovit și i-au sustras o sumă de bani din buzunar, după care l-au lăsat să plece. Imediat după aceea, i-au povestit lui A despre sustragere și i-au dat o parte din banii sustrași, cu care A și-a cumpărat băutură. În speță:

Inculpații A și B au înstrăinat în anul 2009 un teren agricol către X, printr-un contract de vânzare-cumpărare. Ulterior perfectării contractului și încasării prețului, A și B au refuzat să li permită lui X intrarea în posesia terenului și au continuat să îl cultive. În acest sens, în primăvarea anului 2010, A și B au însămânțat terenul cu porumb, au efectuat lucrările agricole necesare, iar la data de 21 septembrie 2010 au început recoltarea porumbului. X a venit la teren în timp ce A și B încărcau porumbul într-o remorcă și le-a cerut să lase recolta pe teren. Inculpații l-au amenințat pe X cu cuțitele, obligându-l să se îndepărteze, și astfel au putut lua porumbul recoltat. În acest caz, A și B răspund penal pentru:

La data de 4. 04. 2011 inculpatul X i-a solicitat inculpatului Y, angajat cu contract de muncă în calitate de contabil la societatea comercială ABC - SRL, să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că X este salariat al societății, deși atât X cât și Y cunoșteau că acest lucru nu era real. Y a întocmit adeverința solicitată de X și i-a înmânat-o acestuia. Cu adeverința astfel obținută, X s-a prezentat în fața băncii comerciale W, de la care a obținut un credit de 20.000 euro, acordat în funcție de salariul trecut în adeverință. A doua zi după obținerea creditului, X l-a contactat pe Y, spunându-i că vrea să se revanșeze pentru serviciul făcut. Y a acceptat propunerea, astfel că cei doi s-au întâlnit în aceeași zi, iar X i-a remis lui Y un curcan, pe care îl crescuse în gospodărie. Față de această situație de fapt, în cauză se va reține că:

Prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria X, la data de 1.11.2010, s-a dispus obligarea inculpatului A la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 300 lei lunar, în favoarea fiicei sale majore B, până la terminarea studiilor. Sentința civilă a devenit irevocabilă, prin nerecurare, la data de 20.11.2010. La data de 15.02.2011, mama părții vătămate B a formulat plângere penală la organele de cercetare penală competente, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal. În motivarea plângerii penale, s-a arătat că inculpatul, cu rea-credință, nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere, stabilită prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria X, neachitând până la data sesizării nicio sumă de bani. La data de 5 martie 2011, respectiv 5 aprilie 2011, inculpatul îl expediază fiicei sale prin mandat poștal câte o sumă de 300 lei, reprezentând pensia de întreținere pe luna februarie, respectiv martie. La data de 4.05.2011, organele de cercetare penală au procedat la ascultarea părții vătămate B, care a declarat că își însușește plângerea formulată de mama sa și că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 900 lei, reprezentând contravaloarea pensiei de întreținere neachitate de inculpat de la data pronunțării sentinței civile. Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, reținându-se că, din probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale, a rezultat că inculpatul nu a plătit cu rea-credință, timp de 3 luni, pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească, în favoarea părții vătămate B. Instanța a reținut că singurele plăți efectuate de către inculpat până la pronunțarea hotărârii sunt cele din datele de 5 martie și 5 aprilie 2011. Față de cele menționate, instanța va dispune:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria X a fost sesizată Judecătoria X cu privire la săvârșirea de către inculpatul A, major, cetățean român, a infracțiunii de furt calificat (art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e C.pen), pe teritoriul Franței, partea vătămată fiind cetățean francez, infracțiune pentru care este aplicabilă legea penală română. La primul termen de judecată, 17.03.2011, procedura a fost legal îndeplinită, partea vătămată și inculpatul lipsind, acesta din urmă fiind reprezentat de apărătorul din oficiu desemnat să-i asigure asistența juridică. Cu respectarea principiului contradictorialității, instanța a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței, după care a dat citire actului de sesizare al instanței și a acordat cuvântul pe probe. Ministerul Public a solicitat administrarea probei cu un martor, probă încuviințată de instanță, iar apărătorul desemnat să asigure asistența juridică din oficiu inculpatului nu a solicitat administrarea de probe în cauză. La următorul termen de judecată, 12.05.2011, s-a prezentat inculpatul, asistat de apărător ales, care a invocat imposibilitatea sa de prezentare la termenul anterior, întrucât nu s-a aflat în țară, depunând și copia unui bilet de avion din care reiese că acesta a călătorit în Germania, în perioada 3.03.2011 - 18.03.2011. La acest termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei X și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Y, instanță În a cărei rază teritorială se află domiciliul inculpatului, întrucât Judecătoria X nu este niciuna dintre instanțele competente după teritoriu. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea excepției invocate, întrucât, deși inculpatul are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Y, iar Judecătoria X nu face parte dintre instanțele prevăzute de art. 30 alin. 1 Cod proc. pen., competența de soluționare a cauzei îi revine acesteia din urmă, deoarece în raza teritorială a Judecătoriei X a fost efectuată urmărirea penală. Față de excepția invocată, instanța va dispune:

Prin rezoluția dată la 25.03.2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria X s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul A sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, reclamată de petentul B. . Împotriva soluției de netrimitere în judecată, ce i-a fost comunicată la data de 1.04.2011, petentul B a formulat plângere adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria X, la data de 22.04.2011. Prin ordonanța dată la 28.04.2011, prim-procurorul a respins plângerea, ca nefondată, apreciind că soluția atacată este legală și temeinică, soluție ce i-a fost comunicată petentului la data de 15.06.2011. La data de 17.06.2011, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la Judecătoria X, solicitând desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale și efectuării de cercetări complete, întrucât organul de cercetare penală a procedat doar la ascultarea făptuitorului, fără a se mai efectua niciun act de urmărire penală. Față de cele menționate, instanța va dispune:

Prin încheierea pronunțată la data de 5.11.2011 ( sâmbătă ), s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria X prin care s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului C.V. și s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile. Pronunțarea soluției s-a făcut în ședință publică, în aceeași zi, 5.11.2011, ora 18.30, în prezența reprezentantului Ministerului Public și a inculpatului. La data de 6.11.2011, ora 10.00, prin poștă electronică (e-mail) a fost expediată către Judecătoria X cererea de recurs formulată de către apărătorul inculpatului împotriva încheierii sus-menționate, cerere înregistrată la registratura acestei instanțe, în ziua de 7.11.2011, ora 8.00 dimineața. Recursul formulat de Ministerul Public, trecut în registrul de ieșire al Parchetului de pe lângă Judecătoria X, în ziua de 5.11.2011, ora 19.30, a fost primit și înregistrat la Judecatoria X, la data de 7.11.2011, ora 10.00. Instanța de recurs, din oficiu, a ridicat și a pus în discuție excepția tardivității recursurilor formulate în cauză. Instanța de recurs va decide:

Prin rechizitoriul din data de 5.09.2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria X, inculpatul N.C., născut la data de 2.10.1995 a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat (art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.pen.), faptă comisă la data de 3.03.2010. Pe parcursul urmăririi penale, la momentul ascultării inculpatului, organul de urmărire penală nu a dispus citarea Serviciului de Probațiune competent, iar la prezentarea materialului de urmărire penală nu au fost prezenți nici părinții inculpatului, nici reprezentantul Serviciului de Probațiune, deși fuseseră legal citați. La primul termen de judecată, apărătorul inculpatului a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât ascultarea inculpatului, ca și prezentarea materialului de urmărire penală, s-au efectuat în absența părinților minorului și a Serviciului de probațiune, fiind încălcat, astfel, dreptul la apărare al inculpatului. Instanța va dispune: