Protetică dentară (pag. 207-209)

Răspuns: A, B, C

• A Afectarea parodontală inițială este unul dintre factorii de care depinde resorbția.
• B Dificultatea extracției poate modifica evoluția resorbției alveolare.
• C Afecțiunile generale și biotipul constituțional sunt factori implicați.
• D Resorbția severă complică suplimentar protezarea edentației.
• E Starea parodontală inițială contribuie la resorbție, deci aceasta nu este independentă de ea.

Răspuns: A, B, C

• A Acoperirea numai vestibulară, vestibulo-ocluzală sau integrală cu ceramică modifică rezultatul estetic.
• B Gradul în care metalul este vizibil contribuie la aspectul coroanei.
• C Arcada și poziția dintelui sunt factori ai aspectului estetic al restaurării.
• D Întinderea componentei ceramice este unul dintre factorii care determină estetica.
• E Poziția pe arcadă participă la aprecierea estetică.

Răspuns: A, B, C

• A Contactele interdentare contribuie la menținerea echilibrului dinamic al arcadei.
• B Interacțiunea dinamică dintre dinți și antagoniști participă la stabilitatea funcțională.
• C Musculatura limbii, buzelor și obrajilor este implicată în echilibrul dentar.
• D Stabilitatea este susținută de existența contactelor cu vecinii, nu de absența lor.
• E Activitatea musculaturii din vecinătate face parte din mecanismele echilibrului dinamic.

Răspuns: A, B, C

• A Relația formulată de Tylman este de doi dinți stâlpi pentru doi intermediari.
• B Criteriul clasic compară suprafețele radiculare și impune cel puțin egalitatea în favoarea stâlpilor.
• C Suprafața radiculară implantată exprimă suprafața de ligament periodontal implicată în susținere.
• D Condiția clasică este egalitatea sau superioritatea suprafeței radiculare a stâlpilor.
• E Durabilitatea unei punți cu o anumită lungime depinde de toleranța mecanică a stâlpilor.

Răspuns: A, B, D

• A Coroanele total ceramice oferă estetica naturală urmărită în restaurare.
• B Distrucțiile moderate de smalț și dentină fac parte din condițiile indicației.
• C Este necesară o înălțime coronară suficientă.
• D Solicitările mecanice moderate fac parte din limitele indicației.
• E Indicațiile sunt limitate la distrucții moderate, nu severe.

Răspuns: C, D, E

• A Indicația privește distrucții moderate de smalț și dentină.
• B Solicitările mecanice trebuie să fie moderate.
• C Înălțimea coronară suficientă este necesară pentru această opțiune de restaurare.
• D Estetica naturală este avantajul care justifică alegerea coroanelor total ceramice.
• E Leziunile moderate de smalț și dentină sunt compatibile cu indicația.

Răspuns: A, B, C, D

• A Obiectivul este limitarea agravării mobilității.
• B Controlul inflamației parodontale contribuie la limitarea agravării mobilității.
• C Reducerea solicitărilor excesive face parte din conduita indicată.
• D Dinții mobili necesită preparații cu retentivitate sporită pentru elementele de agregare.
• E Tratamentul nu urmărește eliminarea mobilității, ci împiedicarea agravării ei.

Răspuns: A, B, C, D

• A Punțile și coroanele solidarizate realizează solidarizarea primară.
• B Utilizarea sistemelor rigide impune solidarizare primară și exclude sprijinul pe un singur dinte.
• C Solidarizarea secundară se obține prin elementele structurale ale protezelor parțiale scheletate.
• D Îndepărtarea protezei permite o igienizare superioară în solidarizarea secundară.
• E Un avantaj al solidarizării secundare este repararea facilă după pierderea unui stâlp.

Răspuns: A, B, C

• A Conectorul clasic include o patrice în T, solidară cu corpul de punte distal.
• B Lăcașul matricei aparține elementului de agregare al dintelui intercalat.
• C Corpurile de punte mai lungi de un intermediar contraindică acești conectori.
• D Mobilitatea accentuată a stâlpilor reprezintă o contraindicație.
• E Antagonismul distal cu o zonă edentată contraindică utilizarea conectorului non-rigid.

Răspuns: A, B, C, D

• A Molarul de minte trebuie să fie complet erupt pentru a fi utilizat ca stâlp.
• B Înclinările marcate nu sunt compatibile cu aceste condiții de selecție.
• C Separarea clară a rădăcinilor constituie o cerință pentru alegerea stâlpului.
• D Sunt necesari câțiva milimetri de gingie fixă adecvată.
• E Cerințele sunt erupția completă și lipsa înclinărilor marcate.

Răspuns: A, B, C

• A Mobilitatea fiziologică și poziția distanțată a stâlpilor participă la riscul unei punți rigide cu stâlp intercalat.
• B Elementul cu retenția cea mai mică este expus descimentării când retenția preparațiilor diferă.
• C Transmiterea solicitărilor printr-o punte rigidă poate mobiliza stâlpul mai slab implantat.
• D Diferențele de retenție sunt factori favorizanți ai descimentării elementului cu menținere redusă.
• E Conectorii rigizi pot fi asociați mobilizării stâlpului cu implantare mai redusă în această configurație.

Răspuns: B, C, E

• A Extensia distală de pe incisivul central este contraindicată din cauza configurației radiculare.
• B Puntea poate fi agregată numai pe canin, eliminând contactele statice și dinamice ale extensiei.
• C Modelarea mezială a extensiei poate cuprinde parțial fața distală a incisivului central vecin.
• D Pintenii pot fi preparați în obturații sau incrustații disto-linguale pe incisivul central vecin.
• E Modelarea de încercuire face igienizarea interdentară mai dificilă.

Răspuns: A, D

• A Pintenii de sprijin pot fi realizați în obturații sau incrustații disto-linguale pe incisivul central.
• B Contactele ocluzale statice și dinamice de pe extensie trebuie eliminate.
• C Extensia distală de pe incisivul central este contraindicată din cauza configurației rădăcinii.
• D Fața mezială a extensiei poate fi modelată să cuprindă parțial fața distală a incisivului central.
• E Încercuirea îngreunează igienizarea interdentară.

Răspuns: A, B, C

• A Amprenta unitară este destinată unui singur dinte, de obicei preparat.
• B Amprenta globală cuprinde întreaga arcadă maxilară sau mandibulară.
• C Amprenta sectorială poate fi realizată pentru un sector frontal ori lateral.
• D Înregistrarea interocluzală cuprinde strict suprafețe ocluzale și uneori marginile libere frontale.
• E Amprentele sectoriale pot cuprinde dinții ambelor arcade și relația ocluzală, fiind bimaxilare.

Răspuns: A, B, C

• A Limita cervicală este o zonă critică; o lipsă prin bulă de aer impune reluarea amprentei.
• B Suprafețele proximale ale vecinilor sunt zone critice pentru calitatea restaurării.
• C Suprafețele ocluzale ale antagoniștilor sunt zone critice care trebuie înregistrate corect.
• D Lipsurile cervicale obligă la reluare, fără condiționare de o presupusă compensare prin modelare.
• E O eroare ocluzală pe antagonist este suficientă pentru reluare, fără asociere obligatorie cu alt defect.

Răspuns: A, B, C, D

• A Inflamația gingivală impune amânarea amprentării.
• B Restaurarea provizorie trebuie refăcută pentru o adaptare cervicală corectă.
• C Zona cervicală a provizoriului trebuie să fie bine lustruită.
• D Conduita include clorhexidină 0,12% sub formă de apă de gură timp de 14 zile.
• E Amprentarea se temporizează, iar factorii locali legați de provizoriu se corectează.

Răspuns: A, B, C, D

• A Structura șnururilor țesute include un mijloc gol.
• B Compresibilitatea mai mare și retenția în șanț caracterizează șnururile țesute.
• C Capacitatea lor de impregnare este de circa două ori și jumătate mai mare.
• D La contactul cu freza, aceste șnururi sunt mai des tăiate decât agățate.
• E Șnururile țesute pot primi mai mult astringent, nu mai puțin.

Răspuns: A, B, C

• A În această soluție, un element de dimensiune premolară înlocuiește parțial primul molar absent.
• B Reducerea contactelor centrice limitează solicitările extensiei.
• C Contactele în mișcările mandibulare se elimină de pe extensie.
• D Contactele dinamice trebuie să fie absente, nu accentuate.
• E Contactele centrice se mențin la minimul posibil pentru această extensie distală.