Protetică dentară (pag. 199-201)

Răspuns: B, D, E

• A Contactul exagerat de puternic face inserția dificilă sau chiar imposibilă.
• B Contactul slab permite pătrunderea și retenția alimentelor interdentar.
• C Lipsa contactului permite impactarea alimentelor și lezarea papilei gingivale.
• D Rezistența unui contact prea strâns poate face imposibilă inserția restaurării.
• E Retenția alimentară prin contact slab favorizează lezarea papilară și inflamația gingivală.

Răspuns: A, C, D

• A Reducerea axială insuficientă poate determina restaurări cu volum extern excesiv.
• B Nerespectarea morfologiei naturale, nu respectarea ei, contribuie la supraconturare.
• C Repoziționarea prin restaurare, fără redresare ortodontică, poate produce contururi axiale excesive.
• D O limită cervicală pregătită insuficient poate favoriza supraconturarea axială.
• E Convexitățile exagerate sunt mai periculoase decât subconturarea, deoarece favorizează inflamația și hiperplazia gingivală.

Răspuns: A, B, D, E

• A Sablarea intradosului restaurării poate augmenta retenția.
• B O peliculă de ciment cât mai subțire contribuie la augmentarea retenției.
• C Conicitatea ocluzală accentuată reduce retenția preparației.
• D Alungirea coronară prin extruzie ortodontică poate îmbunătăți retenția.
• E Solidarizarea restaurărilor fixe vecine reprezintă un procedeu de îmbunătățire a retenției.

Răspuns: A, B, E

• A Stabilitatea reprezintă rezistența preparației la forțe funcționale sau parafuncționale cu componentă orizontală.
• B Stabilitatea este direct proporțională cu înălțimea preparației.
• C Stabilitatea este invers proporțională cu diametrul bontului protetic.
• D Stabilitatea este invers proporțională cu convergența ocluzală a preparației.
• E Casetele și șanțurile adiționale cresc stabilitatea coroanelor pe dinți scurți.

Răspuns: C, D, E

• A Aliajele Pd-Cu, Pd-Ag și Pd-Co sunt aliaje fără aur.
• B Conținutul sub 25% metale nobile caracterizează aliajele nenobile.
• C Pragurile pentru aliajele înalt nobile sunt de cel puțin 60% metale nobile, incluzând minimum 40% aur.
• D Aliajele nobile sau seminobile includ cel puțin 25% metale nobile.
• E Un conținut de metale nobile mai mic de 25% definește aliajele nenobile.

Răspuns: A, B, C, D

• A Aliajul înalt nobil moale de tip I este indicat pentru inlay.
• B Tipul II, cu duritate medie, se utilizează pentru inlay-onlay.
• C Pentru coroane se utilizează aliajul dur de tip III.
• D Pentru punți se utilizează aliajul extradur de tip IV.
• E Punțile necesită tipul IV extradur, iar tipul I moale se indică pentru inlay.

Răspuns: B, C, E

• A Precizia aliajelor nenobile este inferioară celei a aliajelor nobile.
• B Nichelul din aliajele nichel-crom poate induce alergii.
• C Praful și vaporii de beriliu sunt carcinogene.
• D Formele de praf și vapori ale beriliului prezintă risc carcinogen.
• E Aliajele nenobile sunt mai puțin precise comparativ cu cele nobile.

Răspuns: A, C, D

• A Dimensiunile recomandate sunt 2-4 mm lungime și 1 mm adâncime.
• B Șanțurile proximale se mențin distanțate de pragul cervical.
• C Contribuția principală a șanțurilor este creșterea stabilității.
• D Poziția vestibulară proximală este utilizată acolo unde nu compromite estetica.
• E Rolul principal este stabilitatea, iar îmbunătățirea retenției este secundară.

Răspuns: A, C, E

• A Modulul de elasticitate mare limitează arcuirea corpurilor de punte lungi sub sarcină.
• B Coeficientul aliajului trebuie să fie mai mare decât al ceramicii.
• C Rezistența mecanică mare împiedică deformarea permanentă a metalului.
• D Argintul este instabil în asociere cu ceramica și poate determina o colorație verzuie.
• E Coeficientul mai mare al aliajului permite apariția compresiunii ceramicii pe metal în timpul răcirii.

Răspuns: B, D

• A Este necesar un modul de elasticitate mare pentru limitarea arcuirii.
• B Dilatarea termică mai mare a aliajului creează compresiune favorabilă în ceramică la răcire.
• C Deformarea metalului trebuie prevenită pentru evitarea fracturării ceramicii.
• D Rezistența și rigiditatea infrastructurii împiedică deformarea și reduc riscul de fractură a ceramicii.
• E Argintul poate modifica nuanța ceramicii de placaj spre verde.

Răspuns: A, B, C, E

• A Folia de platină și presarea sunt alternative tehnologice pentru aceste ceramici.
• B Ceramicile feldspatice cu matrice vitroasă sunt gravabile cu HF.
• C Fațetele se pot realiza din ceramică feldspatică.
• D Din ceramicile feldspatice descrise nu se realizează bonturi implantare.
• E Sinterizarea pe model refractar este o modalitate de realizare a ceramicilor feldspatice.

Răspuns: A, B, C, D

• A Varianta cu alumină și zirconia este utilizabilă pentru punți laterale.
• B CAD-CAM și slip casting sunt tehnologii utilizabile pentru ceramicile aluminoase infiltrate.
• C Prezența fazei vitroase permite gravarea cu HF a acestor ceramici.
• D Pentru varianta pe bază de alumină, punțile se limitează la zona frontală.
• E Varianta cu alumină și magneziu se utilizează numai pentru coroane anterioare, punțile fiind contraindicate.

Răspuns: A, D, E

• A Vitroceramicile reprezintă excepția de la lipsa gravabilității cu HF a ceramicilor cu matrice organică.
• B Ceramicile cu matrice organică nu sunt în general gravabile cu HF, cu excepția vitroceramicilor.
• C Utilizarea descrisă este monolitică, nu exclusiv ca structuri pentru placare.
• D Ceramicile cu matrice organică sunt utilizate prin tehnologie CAD-CAM.
• E Aceste materiale sunt utilizate monolitic atât frontal, cât și lateral.

Răspuns: A, B, C

• A Indiul și galiul sunt elemente oxidative necesare realizării legăturii metalo-ceramice.
• B Oxizii metalici formați la interfață participă la legătura chimică.
• C Metalul este încălzit înaintea aplicării porțelanului pentru formarea oxizilor.
• D Prevenirea completă a oxidării ar împiedica mecanismul chimic bazat pe oxizi interfaciali.
• E Oxizii interfaciali se formează prin încălzirea metalului înainte de aplicarea porțelanului.

Răspuns: A, B, C

• A Fațetele din zirconia cu disilicat de litiu necesită grosimea de 0,4 mm.
• B Pentru fațetele din rășini nanoceramice este necesară grosimea de 0,4 mm.
• C Fațetele din ceramică cu disilicat de litiu necesită 0,3 mm.
• D Grosimea indicată pentru fațetele din ceramică cu disilicat de litiu este 0,3 mm.
• E Rășinile nanoceramice necesită 0,4 mm pentru fațete.

Răspuns: A, C, D

• A Fluorapatitele servesc la stratificarea structurilor realizate din zirconia.
• B Ceramicile pe bază de fluorapatite sunt gravabile cu HF.
• C Una dintre variante se folosește prin sinterizare, iar cealaltă prin presare.
• D Gravarea cu HF este posibilă pentru fluorapatite.
• E Presarea este metoda utilizată pentru una dintre variantele de fluorapatite.

Răspuns: A, E

• A Ceramicile policristaline se prelucrează prin tehnologie CAD-CAM.
• B Ceramicile policristaline nu sunt gravabile cu acid fluorhidric.
• C Alumina policristalină se utilizează exclusiv pentru structuri.
• D Utilizarea ceramicilor policristaline cuprinde atât regiunea frontală, cât și pe cea laterală.
• E Din ceramică policristalină se pot realiza bonturi implantare.