Bacalaureat 2026 la română: model, profil uman
Subiectul oficial, cu textele și baremul. Răspunsurile le scrii aici sau pe caiet, apoi te verifici pe barem, criteriu cu criteriu.
Subiectul I. ASubiectul I. BSubiectul al II-leaSubiectul al III-lea
Subiectul I. A 30 p
Textul 1
Am scris despre poezia lui Arghezi cu entuziasm două articole de fond în 1926, în Viața literară a lui Ion Valerian, urmat de F. Aderca, cu alte două editoriale. În vara aceluiași an l-am cunoscut, fiindu-i prezentat la Capșa de Vladimir Streinu. Era un bărbat voinic, dar scund, cu timbrul vocal în falset, de o politeță protocolară exagerată; îți strângea mâna timp de câteva minute, rămânând în tot timpul descoperit și spunându-ți „domnia-ta”. Cine cunoștea violența de limbaj a pamfletarului rămânea uimit de acest aspect al omului privat. Mai târziu, l-am vizitat pe marele poet acasă și am putut cunoaște o altă rară vocație a omului: aceea a paternității, căreia îi datorăm și incomparabilele pagini din Cartea cu jucării. Arghezi nu mai frecventa cafeneaua, devotându-se integral familiei și Mărțișorului*, unde totul, de la împrejmuire și alei până la clădiri și plantații, a fost făcut cu munca și uneori cu brațele lui, ce e drept vânjoase. La masă tăcea, mastica încet și-mi spunea: - Mănânc călugărește. Conversația lui era uluitoare. Ca și în tabletele* sale, desfășura, când era în vervă, o trâmbă de metafore despre oameni și lucruri, cu caracteristici totdeauna inedite. Spre deosebire de scriitorii diluați, care scriu cum vorbesc, Arghezi vorbea cum scria, cu aceeași forță de viziune și de expresie scurtă, colorată. Același este stilul său epistolar, deferent* la culme, dar și de o bogăție metaforică neobișnuită. Am publicat, cândva, o scrisoare a lui, de intervenție în favoarea unei femei sărmane, mamă de copii, cu soțul mobilizat, trimisă în calitate de delegat de mahala, la data de 13 martie 1942. Un document uman impresionant... și o mică bucată literară! [...] Într-o vreme, poetul își deprecia manuscrisele - e vorba de cele destinate tiparului - , lăsându-le să fie aruncate la coș după întrebuințare, când nu erau colecționate de câte un redactor bibliofil și admirator al geniului său. Am fost, poate, primul care i-a atras atenția că manuscrisele unui mare scriitor trebuie păstrate de el, ca un patrimoniu prețios, care ar putea fi valorificat de către urmași. Se pare că Arghezi n-a lăsat fără urmare sugestia mea. [...] Arghezi n-avea imensa siguranță de sine pe care am constatat-o la unii contemporani ai săi, de calitate net inferioară. Se bucura când primea elogii pentru câte o poezie sau tabletă, ba chiar manifesta mirare. - V-a plăcut? Vi se pare bună? Nu-mi dau seama. Nu-i plăcea să-i spui: - Maestre. Și nici să fie întrebat: - Ce mai scrieți? Omul civil se dorea abstras de calitatea sa de scriitor. Înțelegea să fie scriitor exclusiv la masa lui de lucru, la care se așeza în fiecare zi, credincios și el aceluiași comandament latin: Nulla dies sine linea*. Șerban Cioculescu, Amintiri *Mărțișor (subst.) - denumirea locului în care Arghezi a trăit și a scris începând cu anul 1930 *tabletă (subst.) - articol scurt, pe o temă actuală, cu accente pamfletare *deferent (adj.) - respectuos * Nulla dies sine linea. (în limba latină, în original) - Nicio zi fără un rând scris.
Șerban Cioculescu, Amintiri
I.A.16 p
Indică sensul din text al cuvântului elogii și al secvenței în fiecare zi.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
În text, „elogii” înseamnă „laude”, iar secvența „în fiecare zi” are sensul „zilnic”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.26 p
Menționează două particularități ale limbajului din textele scrise de Arghezi, utilizând informațiile din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Limbajul textelor lui Arghezi se remarcă prin violența pamfletară și prin expresivitatea imaginilor.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.36 p
Precizează atitudinea lui Arghezi față de manuscrisele sale, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Arghezi își desconsidera manuscrisele destinate tiparului, după cum arată secvența „poetul își deprecia manuscrisele”.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.46 p
Explică motivul pentru care Arghezi nu mai frecventa cafeneaua Capșa.
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Arghezi nu mai frecventa cafeneaua Capșa deoarece se dedica familiei și gospodăriei de la Mărțișor. Munca pentru casă și grija față de copii îi ocupau timpul pe care înainte îl petrecea în cafenea.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
I.A.56 p
Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Arghezi, așa cum reiese din finalul textului dat.
Între 30 și 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Arghezi se remarcă prin modestie. Deși era un mare scriitor, primea laudele cu mirare și nesiguranță. Nu dorea să fie numit „Maestre”, preferând ca în viața obișnuită să fie tratat ca un om, nu ca o celebritate.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul I. B 20 p
I.B20 p
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă percepția asupra unei personalități se schimbă sau nu ca urmare a interacțiunii directe cu aceasta, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Amintiri de Șerban Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală. 20 de puncte În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere: - formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte - utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Minimum 150 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Consider că întâlnirea directă cu o personalitate poate schimba percepția asupra ei. Imaginea publică pune în lumină doar anumite aspecte, iar contactul personal aduce informații pe care opera sau reputația nu le oferă.
În primul rând, un creator poate avea în viața privată un comportament diferit de tonul textelor sale. Șerban Cioculescu îl cunoștea pe Arghezi ca pamfletar cu limbaj violent, dar descoperă la întâlnirea de la Capșa o politețe exagerată. Ulterior, vizitele de acasă îi dezvăluie devotamentul față de familie. Aceste observații nu anulează valoarea operei, ci completează portretul omului și împiedică identificarea grăbită a autorului cu vocea sa publică.
În al doilea rând, interacțiunea ne permite să observăm felul în care o persoană îi tratează pe ceilalți. De exemplu, la o întâlnire cu un sportiv cunoscut, un elev poate descoperi răbdarea cu care acesta răspunde întrebărilor începătorilor. Dacă înainte îl considera distant, comportamentul concret îl poate face să îl privească drept un om accesibil. Experiența directă oferă un temei mai precis pentru apreciere decât o presupunere formată din apariții scurte.
În concluzie, întâlnirea cu o personalitate poate corecta stereotipuri și poate îmbogăți imaginea acesteia, cu condiția să privim atent și să evităm generalizările.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al II-lea 10 p
Textul 2
SCENA XV
CORINA, ȘTEFAN
Rămasă singură, Corina îl privește îndelung pe Ștefan cum stă în șezlong și citește sau se preface
că citește, într-o totală indiferență. După un moment de ezitare, face un pas spre el cu ceva decis în
mișcare - „ce-o fi o fi” - și se adresează cu o anumită bravură în toată înfățișarea, dar fără bruschețe.
CORINA: În fond, dumneata de ce ții cu tot dinadinsul să fii interesant?
ȘTEFAN (se ridică în capul oaselor și se uită împrejur, ca și cum ar căuta să vadă cu cine vorbește): Eu?
Interesant? Dar nu țin deloc să fiu interesant.
CORINA (retezător): Foarte bine faci. Nici nu ești.
ȘTEFAN: Nu sunt, da’ să știi că nu-mi comunici nimic nou. Sunt treizeci și patru de ani - la 5 octombrie
vor fi treizeci și cinci - de când știu cu precizie că nu sunt interesant. Nu făcea, zău, să pierzi baia și
nici mie să-mi strici lectura, numai ca să-mi aduci la cunoștință o știre atât de veche. (Își reia cartea și
se pregătește să-și continue lectura.)
Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța
Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța
II10 p
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în textul de mai jos.
Minimum 50 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Notațiile autorului facilitează punerea în scenă și caracterizează personajele. Indicația că Ștefan stă în șezlong și citește stabilește poziția sa și obiectul folosit de actor. Ezitarea Corinei, urmată de un pas hotărât, arată trecerea de la nesiguranță la curaj. Mențiunea „retezător” precizează tonul replicii și tensiunea dialogului. În final, reluarea cărții de către Ștefan sugerează dorința de a închide conversația. Astfel, didascaliile fac vizibile gesturile și atitudinile pe care simpla rostire a replicilor nu le-ar reda complet.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.
Subiectul al III-lea 30 p
III30 p
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui roman scris după 1980. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului ales într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; - comentarea a două episoade/secvențe semnificative pentru tema romanului ales; - analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevante pentru romanul ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.). Notă Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente - introducere, cuprins, încheiere - 1 punct; logica înlănțuirii ideilor - 1 punct; abilități de analiză și de argumentare - 3 puncte; utilizarea limbii literare - 2 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuația - 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Minimum 400 de cuvinte
Verifică-te pe barem
Un exemplu de răspuns
Romanul Zmeura de câmpie de Mircea Nedelciu, apărut în 1984, urmărește căutarea originilor într-o lume în care trecutul ajunge la oameni prin urme nesigure. Opera se încadrează în postmodernism prin fragmentarea narațiunii și prin reflecția asupra felului în care este alcătuită o poveste. Tema centrală este identitatea, legată de memorie și de istorie. Zare Popescu, Gelu Popescu și Radu A. Grințu încearcă să înțeleagă cine sunt, dar nu dispun de o versiune completă și sigură a propriei biografii.
O primă trăsătură postmodernă este refuzul unei relatări care ar organiza toate întâmplările într-un singur adevăr indiscutabil. Vocile și documentele se completează, dar păstrează și goluri. Cititorul trebuie să compare mărturii, fără garanția că poate elimina orice incertitudine. O a doua trăsătură este prezența mecanismelor de construire a ficțiunii în chiar interiorul ei. Interesul pentru scenariu, povestire și consemnare face vizibil faptul că o biografie capătă sens prin selecție și interpretare. Romanul pune astfel întrebări și despre limitele povestirii.
Prima secvență relevantă este evocarea amintirii de început a lui Zare, cu o curte și o tufă de zmeură. Povestită lui Grințu, imaginea pare o urmă intimă, mai sigură decât explicațiile primite din exterior. Totuși, amintirea nu poate reconstitui singură legăturile dintre oameni. Importanța ei vine din tensiunea dintre intensitatea afectivă și insuficiența documentară. Pentru cel care își caută originile, un detaliu poate însemna foarte mult, fără să devină prin aceasta o dovadă completă. Secvența arată de ce memoria este necesară și, în același timp, vulnerabilă.
A doua secvență este ancheta genealogică a lui Gelu, care adună mărturii și încearcă să le transforme într-un raport. Demersul său introduce speranța că întrebările personale pot primi un răspuns prin cercetare. Rezultatele nu închid însă toate golurile propriei identități. Diferența dintre informația obținută și sensul pe care omul îl caută arată că un dosar nu poate înlocui o viață trăită și înțeleasă. Romanul păstrează distanța dintre a cunoaște unele fapte despre trecut și a putea reface întregul adevăr al unei existențe.
Un element important de construcție este organizarea alfabetică a capitolelor. Ea oferă o ordine vizibilă, diferită de cronologia unei biografii. Contrastul sugerează că ordinea unui text nu trebuie confundată cu ordinea vieții. Un al doilea element este perspectiva multiplă, susținută de alternarea formelor de discurs. Povestirea, corespondența și documentul dau acces la experiențe diferite, fiecare cu propriile limite. Nicio voce nu poate fi acceptată automat drept instanță care explică totul. Această construcție îl face pe cititor participant la căutare: el leagă fragmente, verifică ipoteze și observă ceea ce rămâne absent.
Titlul concentrează, la rândul său, legătura dintre memorie și înstrăinare. Imaginea zmeurei este asociată unei copilării recuperate doar parțial, iar spațiul familiar rămâne greu de regăsit în întregime. Romanul nu transformă identitatea într-o etichetă obținută la sfârșitul anchetei. El arată câtă interpretare presupune apropierea de trecut și cât de puternică poate rămâne nevoia de apartenență chiar atunci când dovezile nu permit o certitudine deplină.
Scris de Zece, încă necitit de un profesor. E un exemplu, nu singurul răspuns bun.