Obstetrică: ce a picat cel mai des

Răspuns: A, D, E

1. Sarcina crește debitul cardiac prin majorarea volumului-bătaie și a frecvenței, în timp ce tensiunea arterială scade ușor (Sinopsis, p. 296).

• A Creșterea debitului cardiac cu aproximativ 40% este cea descrisă.
• B Tensiunea sistolică scade ușor, nu crește fiziologic.
• C Tensiunea diastolică scade ușor.
• D Volumul-bătaie crește cu aproximativ 10-30%.
• E Frecvența cardiacă crește cu aproximativ 12-18 bătăi/min.

Răspuns: A, B, C

1. Vârsta gestațională se calculează de la prima zi a ultimei menstruații. Ecografia din primul trimestru, prin lungimea cranio-caudală, este cea mai precisă, cu abatere de aproximativ 3-5 zile în săptămânile 7-14. Ecografia din trimestrul II are precizie de aproximativ 1-2 săptămâni, iar înălțimea fundului uterin după 20 de săptămâni de aproximativ 3 săptămâni.

• A Adevărat: ecografia cu lungime cranio-caudală în primul trimestru este cea mai precisă.
• B Adevărat: calculul pornește de la DUM.
• C Adevărat: precizie de aproximativ 1-2 săptămâni în trimestrul II.
• D Fals: înălțimea uterină are precizie de aproximativ 3 săptămâni.
• E Fals: precizia ecografică precoce este de aproximativ 3-5 zile.

Răspuns: A, B, E

1. Sarcina crește necesarul circulator și volumul sanguin, cu majorarea debitului cardiac și a filtrării renale. Uterul ascensionează diafragma și reduce unele volume pulmonare, iar adaptarea hematologică include hipercoagulabilitate.

• A Debitul cardiac crește aproximativ cu 40%.
• B Ascensiunea diafragmei reduce volumele enumerate.
• C Fluxul plasmatic renal și filtrarea cresc, nu scad.
• D Volumul sanguin și lichidul interstițial cresc.
• E Hipercoagulabilitatea este o modificare fiziologică a sarcinii.

Răspuns: B, C, D

1. În sarcină, uterul deplasează ușor cordul superior, iar creșterea debitului cardiac poate produce un suflu sistolic de flux. Solicitarea miocardică de oxigen crește, în timp ce rezistența vasculară și tensiunea arterială tind să scadă ușor în evoluția fiziologică.

Răspuns: B, C, D, E

1. Expunerea fetală la opioide poate afecta creșterea și durata sarcinii, asociindu-se cu prematuritate, restricție ponderală și aspirație de meconiu. După naștere, întreruperea aportului transplacentar poate produce sevraj; aritmia, infarctul și accidentul vascular sunt riscuri materne descrise mai ales pentru cocaină.

Răspuns: A, C, D, E

1. Restricția simetrică apare precoce și poate fi cauzată de anomalii cromozomiale sau infecții congenitale. Forma asimetrică apare de obicei tardiv, adesea prin insuficiență uteroplacentară. Oligoamniosul este o asociere frecventă, iar examinarea Doppler poate detecta reducerea fluxului ombilical, fetal sau matern.

• A Adevărat: anomaliile cromozomiale pot produce restricție simetrică.
• B Fals: forma asimetrică este de obicei tardivă.
• C Adevărat: insuficiența uteroplacentară produce forma asimetrică.
• D Adevărat: oligoamnios frecvent asociat.
• E Adevărat: Doppler poate detecta reducerea fluxului ombilical.

Răspuns: B, D, E

1. Insuficiența uteroplacentară tardivă reduce aportul nutritiv și determină redistribuirea circulației fetale spre organele vitale. Abdomenul rămâne mic, cu relativa păstrare a craniului și membrelor; forma asimetrică este mai frecventă, iar agresiunile congenitale precoce produc mai ales afectare simetrică.

Răspuns: A, D, E

1. RCIU simetrică reduce proporțional dimensiunile întregului făt și reprezintă aproximativ 20% dintre cazuri. Debutează precoce și se asociază frecvent cu infecții congenitale, anomalii cromozomiale sau expunere maternă la droguri.

Răspuns: B, C

1. Placenta praevia înseamnă implantare placentară lângă sau peste orificiul cervical intern și produce tipic hemoragie nedureroasă în trimestrul al treilea. Antecedentele de chirurgie uterină cresc riscul.

• A Fals: durerea asociată hemoragiei sugerează mai ales dezlipirea prematură a placentei.
• B Adevărat: cezariana și alte intervenții uterine anterioare sunt factori de risc.
• C Adevărat: raportul cu orificiul cervical intern definește această anomalie de inserție.
• D Fals în acest context: ecografia stabilește localizarea placentei; separarea de peretele uterin descrie abruptio placentae.
• E Fals: momentul tipic este trimestrul al treilea, frecvent în jurul săptămânii 30.

Răspuns: D, E

Răspuns: B, C, D, E

1. În forma pelviană francă, coapsele sunt flectate și genunchii extinși; flexia ambelor definește forma completă. Forma incompletă poate avea unul sau ambele membre extinse. Anomaliile uterine sunt factori de risc, ecografia confirmă prezentația, iar versiunea externă se poate încerca în jurul săptămânii 37 la cazuri potrivite.

• A Forma francă are genunchii în extensie; flexia coapselor și genunchilor descrie forma completă.
• B În modul picioarelor, unul sau ambele membre inferioare sunt extinse.
• C Anomaliile uterine favorizează prezentația pelviană.
• D Ecografia confirmă poziția fetală.
• E Versiunea externă se poate efectua în săptămâna 37 dacă evaluarea obstetricală permite.

Răspuns: A, C, D

1. Disproporția cefalo-pelvică și lipsa progresiei travaliului exprimă interacțiunea dintre făt și canalul matern, iar placenta praevia compromite siguranța ambilor. Acestea sunt încadrate la indicații combinate; distocia de prezentație și prolabarea cordonului apar în categoria fetală din clasificarea întrebării.

Răspuns: D, E

1. Eclampsia și blocarea canalului de naștere reprezintă indicații care provin din starea maternă. Suferința fetală, prezentațiile distocice și prolapsul de cordon sunt încadrate între indicațiile fetale în clasificarea citată.

Răspuns: A, B, D

Răspuns: A, C, D, E

1. Hemoragia postpartum rezultă frecvent din atonie; resturile placentare și traumatismele sunt alte cauze, iar hemoragia refractară poate necesita histerectomie.

• A Atonia uterină este cauza majoritară.
• B O pierdere sub 500 mL după nașterea vaginală nu definește singură hemoragia postpartum anormală prin criteriul volumetric convențional.
• C Histerectomia poate salva viața în hemoragia severă/refractară.
• D Pierderea peste 1000 mL în 24 ore după cezariană îndeplinește criteriul volumetric convențional de hemoragie postpartum.
• E Țesutul placentar restant poate împiedica contracția/hemostaza uterină.

Răspuns: A, B, D

1. Involuția postpartum reduce volumul uterului și crește treptat consistența colului și fermitatea pereților vaginali. Eliminarea circulației placentare crește rezistența periferică, iar lohiile trec de la roșu spre o culoare tot mai deschisă.

Răspuns: A, D

1. Dilatarea aparține primului stadiu, expulzia fetală celui de-al doilea, iar eliminarea placentei celui de-al treilea. În prima oră postpartum supravegherea vizează mama.

• A Stadiul al doilea începe la dilatație completă și se termină cu nașterea.
• B Faza latentă aparține primului stadiu.
• C În stadiul al patrulea fătul este deja născut; se urmăresc hemodinamica maternă și hemoragia.
• D Stadiul al treilea este intervalul dintre nașterea fătului și eliminarea placentei.
• E Ștergerea și dilatarea colului se produc în primul stadiu.

Răspuns: A, D

1. Amniocenteza recoltează transabdominal lichid amniotic pentru analiza fetală. Schema bibliografică o plasează după 16 săptămâni și estimează un risc suplimentar de avort de 0,5%; aceasta este o estimare de manual, nu un risc individual invariabil. Biopsia vilozitară și cordocenteza prelevează alte țesuturi, iar amniocenteza nu se efectuează tuturor gravidelor.

• A Recoltarea transabdominală a lichidului amniotic după 16 săptămâni corespunde definiției bibliografice.
• B Aspirația țesutului corionic este biopsie de vilozități coriale.
• C Sângele din vena ombilicală se obține prin cordocenteză.
• D 0,5% este estimarea bibliografică a riscului suplimentar, nu o valoare fixă pentru orice centru și pacientă.
• E Este un test invaziv efectuat după evaluare și consiliere, nu o procedură universală la 16-18 săptămâni.

Răspuns: A, B, C, D

1. Preeclampsia severă este sugerată de hipertensiune marcată și afectare de organ, inclusiv trombocitopenie și disfuncție renală; edemele gambiere izolate sunt nespecifice (Sinopsis, pp. 300-301).

• A Tensiunea sistolică peste 160 mmHg este criteriu de severitate.
• B Tensiunea diastolică peste 110 mmHg este criteriu de severitate.
• C Trombocitele sub 100.000/mmc semnalează afectare severă.
• D Creșterea creatininei indică afectare renală și poate susține severitatea.
• E Edemele gambiere nu sunt singure un criteriu de severitate.

Răspuns: A, B, C