Alcătuirea corpului uman (pag. 5-7)

Răspuns: a) Se compară dimensiuni diferite ale aceleiași celule, nu o micșorare demonstrată.

1. Se compară întinderea transversală cu lungimea longitudinală a aceleiași celule, fără micșorare demonstrată.

• A Se compară întinderea transversală cu lungimea longitudinală a aceleiași celule, fără micșorare demonstrată.
• B O medie generală nu înlocuiește lungimea și grosimea unei celule specializate.
• C O secțiune transversală mică față de lungime nu demonstrează micșorare fiziologică, iar celula nu s-a modificat.
• D Schimbarea secțiunii nu transformă fibra musculară în hematie și nu îi anulează lungimea.
• E Fibrele musculare pot fi foarte alungite, deci profilul transversal nu trebuie atribuit altei celule.

Răspuns: e) Glicoproteinele sunt atașate pe fața externă.

1. Glicoproteinele sunt localizate pe fața externă a membranei.

• A Proteinele pot fi externe, interne sau transmembranare, deci nu sunt limitate la interior.
• B În interiorul bistratului se găsesc porțiunile hidrofobe, nu cele hidrofile.
• C Glicolipidele sunt atașate pe fața externă, nu internă.
• D Glucidele sunt pe fața externă; nu sunt dispuse numai în miezul hidrofob.
• E Glicoproteinele sunt localizate pe fața externă a membranei.

Răspuns: b) Pasajul ionic prin canale diferă de transportul glucozei prin cărăuși.

1. Blocarea canalelor afectează componenta fluxului ionic prin canale, în timp ce cărăușii glucozei pot rămâne funcționali.

• A Păstrarea fosfolipidelor nu permite trecerea liberă a ionilor și glucozei prin miezul lipidic.
• B Blocarea canalelor afectează componenta fluxului ionic prin canale, în timp ce cărăușii glucozei pot rămâne funcționali.
• C Canalele ionice și transportorii glucozei sunt mecanisme distincte, nu sinonime ale aceleiași căi.
• D Glucoza poate traversa prin proteine transportoare funcționale, fără formarea obligatorie a unei vezicule.
• E Miezul hidrofob restricționează ionii, iar glucoza utilizează transportori, nu numai canale ionice.

Răspuns: b) Exteriorul învelișului nuclear este orientat spre citoplasmă.

1. Exteriorul învelișului nuclear se află spre citoplasmă, pe când exteriorul membranei celulare este extracelular.

• A Spațiul perinuclear este între cele două membrane nucleare și nu reprezintă suprafața externă a membranei celulare.
• B Exteriorul învelișului nuclear se află spre citoplasmă, pe când exteriorul membranei celulare este extracelular.
• C Foița nucleară externă este orientată spre matricea citoplasmatică; cea internă este spre miezul nuclear.
• D Ribozomii foiței nucleare externe sunt pe partea citoplasmatică intracelulară, nu între celulele țesutului.
• E Glucidele de suprafață ale membranei celulare sunt descrise pe fața externă, nu pe cea internă.

Răspuns: e) Fața cu glucide este externă; proteinele singure nu stabilesc orientarea.

1. Fața cu glucidele membranare este externă, în timp ce prezența generică a proteinelor nu distinge fețele.

• A Glucidele sunt expuse extern, nu ascunse în miezul hidrofob.
• B O față cu proteine poate fi internă sau externă; proteinele nu sunt numai la exterior.
• C Proteinele pe ambele fețe sunt compatibile cu o membrană celulară.
• D Glucidele membranare descrise marchează exteriorul, iar proteinele pot fi și externe.
• E Fața cu glucidele membranare este externă, în timp ce prezența generică a proteinelor nu distinge fețele.

Răspuns: d) mediul de dispersie.

1. Apa constituie mediul de dispersie al sistemului coloidal citoplasmatic.

• C Miceliile reprezintă faza dispersată distinctă de apa care le dispersează.
• D Apa constituie mediul de dispersie al sistemului coloidal citoplasmatic.
• E Faza dispersată este ansamblul miceliilor, nu apa.

Răspuns: c) Pseudopodele leucocitelor sunt prelungiri permanente.

1. Aceasta este greșită: pseudopodele leucocitelor sunt temporare și neordonate.

• A Prezența microvililor în epiteliul tubilor renali este confirmată, deci nu este afirmația greșită.
• B Desmozomii solidarizează celulele epiteliale, așa că afirmația este corectă biologic.
• C Aceasta este greșită: pseudopodele leucocitelor sunt temporare și neordonate.
• D Cilii traheali sunt menționați explicit, deci asocierea nu este greșită.
• E Afirmația este adevărată: microvilii intestinali sunt prelungiri permanente, deci nu răspund cerinței negative.

Răspuns: a) Neurofibrilele și corpii Nissl.

1. Ordinea cerută este respectată: neurofibrilele formează rețeaua, iar corpii Nissl corespund ergastoplasmei.

• A Ordinea cerută este respectată: neurofibrilele formează rețeaua, iar corpii Nissl corespund ergastoplasmei.
• B Perechea inversează rolurile cerute: rețeaua este neurofibrilară, iar echivalentul ergastoplasmei este reprezentat de corpii Nissl.

Răspuns: d) Hialoplasma este partea nestructurată, iar organitele reprezintă partea structurată.

1. Hialoplasma reprezintă partea nestructurată, iar organitele partea structurată a citoplasmei.

• A Hialoplasma este partea nestructurată, deci nu poate fi inclusă aici în partea structurată.
• B Sunt componente funcțional distincte, nu denumiri echivalente.
• C Organitele constituie partea structurată, deci cele două nu alcătuiesc împreună partea nestructurată.
• D Hialoplasma reprezintă partea nestructurată, iar organitele partea structurată a citoplasmei.
• E Raportul este inversat: hialoplasma este nestructurată, organitele sunt structurate.

Răspuns: e) Pseudopodele sunt temporare, iar microvilii sunt permanenți.

1. Pseudopodele sunt prelungiri temporare, iar microvilii sunt specializări permanente.

• A Microvilii intestinali sunt diferiți de cilii traheali și nu sunt cili temporari.
• B Acoperirea de plasmalemă nu face microvilii temporari.
• C Pseudopodele și microvilii nu sunt desmozomi de legătură.
• D Sunt inversate caracterul temporar al pseudopodelor și caracterul permanent al microvililor.
• E Pseudopodele sunt prelungiri temporare, iar microvilii sunt specializări permanente.

Răspuns: c) Elementele musculare sunt miofibrile, iar rețeaua neuronală reprezintă neurofibrile.

1. În mușchi sunt observate miofibrile, iar în neuron neurofibrile.

• A Miofibrilele din sarcoplasmă nu sunt rețeaua care continuă în dendrite.
• C În mușchi sunt observate miofibrile, iar în neuron neurofibrile.
• D Elementele contractile musculare sunt miofibrile, iar rețeaua neuronală este neurofibrilară.
• E Corpii Nissl aparțin celulei nervoase și nu sunt elementele contractile musculare.

Răspuns: e) Desmozomii dintre celulele epiteliale.

1. Desmozomii sunt joncțiuni care solidarizează celulele epiteliale și corespund țintei descrise.

• E Desmozomii sunt joncțiuni care solidarizează celulele epiteliale și corespund țintei descrise.

Răspuns: e) Organitele alcătuiesc partea structurată a citoplasmei.

1. În schema funcțională citată organitele reprezintă partea structurată a citoplasmei, deci rămân intracelulare.

• A Textul atribuie hialoplasmei partea nestructurată și organitelor partea structurată; organitele nu sunt extracelulare.
• B Hialoplasma și organitele sunt componente ale citoplasmei, nu denumiri exclusive pentru materialul intercelular.
• C Substanța fundamentală este material dintre celule, nu organite numeroase.
• D Substanța de ciment este material intercelular în cantitate mică, nu organite puține.
• E În schema funcțională citată organitele reprezintă partea structurată a citoplasmei, deci rămân intracelulare.

Răspuns: c) Binuclerea poate fi o excepție de la organizarea mononucleată majoritară.

1. Un hepatocit poate fi binucleat, ca excepție de la organizarea mononucleată majoritară.

• A Un hepatocit cu doi nuclei nu dovedește că toate hepatocitele sunt polinucleate ca fibra striată.
• B Majoritatea nu înseamnă fiecare; hepatocitele binucleate sunt explicit o excepție posibilă.
• C Un hepatocit poate fi binucleat, ca excepție de la organizarea mononucleată majoritară.
• D Hematia adultă este anucleată, nu binucleată; numărul observat nu justifică această reclasificare.
• E Existența a doi nuclei este compatibilă cu o singură celulă, inclusiv un hepatocit.

Răspuns: a) Mișcarea fazei dispersate nu demonstrează activitatea organitelor.

1. Mișcarea particulelor coloidale nu demonstrează activitate organitară.

• A Mișcarea particulelor coloidale nu demonstrează activitate organitară.
• B Apa este mediul de dispersie, nu partea structurată organitară.
• C Hialoplasma și organitele sunt părți distincte ale citoplasmei.
• D Deducția este invalidă, dar explicația propusă inversează fazele coloidului.
• E O particulă coloidală nu este prin definiție un organit.

Răspuns: e) Fragmentul axonal nu reprezintă întreaga celulă neuronală.

1. Fragmentul de axoplasmă aparține unui neuron și nu este întreaga celulă.

• A În contextul uman al sursei, hematia adultă este o celulă anucleată.
• B Absența unui nucleu vizibil nu identifică orice structură drept hematie adultă.
• D Neurofibrilele sunt elemente citoplasmatice, nu nuclei alungiți.
• E Fragmentul de axoplasmă aparține unui neuron și nu este întreaga celulă.