Alcătuirea corpului uman (pag. 4-5)

Răspuns: d) Axul transversal, orizontal, cu un pol stâng și altul drept

1. Axul transversal este orientat orizontal, descrie lățimea corpului și se termină prin doi poli, unul stâng și unul drept.

• A Polii cranial și caudal aparțin axului longitudinal, nu celui al lățimii.
• B Axul din creștetul capului până la tălpi este cel longitudinal, al lungimii.
• C Axul sagital este al grosimii corpului, nu al lățimii.
• D Axul transversal este orientat orizontal, descrie lățimea corpului și se termină prin doi poli, unul stâng și unul drept.
• E Axul longitudinal este al lungimii corpului, nu al lățimii.

Răspuns: a) Partea craniană a capului corespunde neurocraniului.

1. Partea craniană a capului corespunde neurocraniului, adică cutiei craniene.

• A Partea craniană a capului corespunde neurocraniului, adică cutiei craniene.
• B Partea facială corespunde viscerocraniului, nu neurocraniului.
• C Gâtul este segmentul dintre cap și trunchi; viscerocraniul corespunde părții faciale a capului.
• D Fața corespunde părții faciale, iar partea craniană corespunde neurocraniului.
• E Extremitatea cefalică reunește capul și gâtul, nu toracele.

Răspuns: d) X reprezintă elemente somatice, iar Y reprezintă viscere.

1. X cuprinde elemente somatice, iar Y cuprinde viscere cervicale.

• A Mușchii și articulațiile gâtului, laringele și tiroida nu devin componente faciale.
• B Sunt inversate elementele somatice și viscerele.
• C Laringele și tiroida aparțin gâtului în descrierea dată, nu trebuie mutate în trunchi.
• D X cuprinde elemente somatice, iar Y cuprinde viscere cervicale.
• E Aceste structuri sunt descrise la gât, nu exclusiv în partea craniană a capului.

Răspuns: b) Sagital pentru grosime și transversal pentru lățime.

1. Direcția anterior-posterior este sagitală, iar direcția stânga-dreapta este transversală.

• A Axul longitudinal urmărește lungimea, iar cel sagital grosimea, nu lățimea.
• B Direcția anterior-posterior este sagitală, iar direcția stânga-dreapta este transversală.
• C Axul transversal urmărește lățimea, iar axul longitudinal, lungimea.
• D Axul longitudinal măsoară direcția cranio-caudală, nu ambele dimensiuni din protocol.
• E Sunt inversate axele grosimii și lățimii.

Răspuns: b) Viscerocraniul corespunde părții faciale a capului.

1. Partea facială a capului corespunde viscerocraniului, păstrând nivelul de organizare solicitat.

• A Extremitatea cefalică este formată din cap și gât, nu din cap și trunchi.
• B Partea facială a capului corespunde viscerocraniului, păstrând nivelul de organizare solicitat.
• C Părțile capului sunt craniană și facială; gâtul este un segment separat al extremității cefalice.
• D Viscerocraniul corespunde feței, nu întregii extremități cefalice care cuprinde și gâtul.
• E Asocierile sunt inversate: neurocraniul este cutia craniană, iar viscerocraniul este partea facială.

Răspuns: d) Se restabilește continuitatea abdomino-pelvină și limita perineală inferioară.

1. Se elimină peretele fictiv dintre abdomen și pelvis și se reface limita perineală inferioară.

• A Abdomenul comunică inferior cu pelvisul și este separat de torace.
• B Continuitatea cu abdomenul nu lasă pelvisul fără limită inferioară.
• C Limita perineală trebuie plasată inferior de pelvis, nu mutată la torace.
• D Se elimină peretele fictiv dintre abdomen și pelvis și se reface limita perineală inferioară.
• E Separația toraco-abdominală trebuie păstrată, iar peretele abdomino-pelvin inventat trebuie eliminat.

Răspuns: e) Formațiunile mai îndepărtate de centuri

1. Termenul „distal” descrie formațiunile mai îndepărtate de centuri.

• A Formațiunile mai apropiate de centuri sunt proximale, nu distale.
• B Formațiunile din talpă se numesc plantare.
• C Gradul de apropiere față de suprafață este indicat de termenii superficial și profund.
• D Formațiunile palmei se numesc volare sau palmare.
• E Termenul „distal” descrie formațiunile mai îndepărtate de centuri.

Răspuns: a) Ovulul are 150-200 μ

1. Ovulul are 150-200 μ.

• A Ovulul are 150-200 μ.
• B Hematia are 7,5 μ, nu 150-200 μ.
• C Fibra musculară striată are 5-15 cm, nu μ.
• D 7,5 μ este dimensiunea hematiei; media considerată este 20-30 μ.
• E Hematia are 7,5 μ, nu 5-15 cm.

Răspuns: c) Este proximal și profund în raport cu reperul Y.

1. X este proximal fiind mai aproape de centură și profund fiind mai departe de suprafață.

• A X este profund, dar apropierea de centură îl face proximal, nu distal.
• B X este proximal, dar depărtarea de suprafață îl face profund, nu superficial.
• C X este proximal fiind mai aproape de centură și profund fiind mai departe de suprafață.
• D Palmar desemnează formațiunile palmei, nu apropierea de centură.
• E X este proximal și profund; ambii termeni propuși sunt inversați.

Răspuns: c) Specializarea poate explica dimensiuni mult diferite de medie.

1. Dimensiunile depind de specializare, iar fibra musculară striată este explicit mult mai lungă decât media.

• A Hematia este doar un exemplu de dimensiune, nu etalonul exclusiv pentru toate celulele.
• B O dimensiune diferită de medie nu dovedește singură că obiectul nu este celulă.
• C Dimensiunile depind de specializare, iar fibra musculară striată este explicit mult mai lungă decât media.
• D Media de 20 până la 30 μ nu este o limită maximă; textul dă fibre musculare de 5 până la 15 cm.
• E Textul include atât vârsta, cât și specializarea printre factorii dimensiunilor celulare.

Răspuns: a) Primul reper rămâne proximal față de al doilea.

1. Proximal înseamnă mai apropiat de centură; păstrarea raportului față de centură păstrează relația proximală.

• A Proximal înseamnă mai apropiat de centură; păstrarea raportului față de centură păstrează relația proximală.
• B Schimbarea direcției membrului nu inversează relația proximal-distal dacă raportul față de centură se păstrează.
• C Apropierea de podea nu definește proximal; al doilea reper rămâne mai depărtat de centură.
• D Poziția mai sus în spațiu nu definește distal; distal privește depărtarea de centură.
• E Profund privește depărtarea de suprafața corpului, nu simpla reorientare a membrului.

Răspuns: d) Prima este plantară, iar a doua este dorsală.

1. Talpa se numește suprafață plantară, iar fața superioară a labei piciorului este dorsală.

• A Palmar desemnează palma mâinii, iar proximal apropierea de centură; termenii nu corespund celor două fețe ale labei piciorului.
• B Volar este folosit aici pentru palmă, iar profund pentru distanța față de suprafața corpului, nu pentru fața superioară a piciorului.
• C Distal nu denumește specific talpa, iar palmar nu denumește fața superioară a piciorului.
• D Talpa se numește suprafață plantară, iar fața superioară a labei piciorului este dorsală.
• E Termenii sunt inversați: talpa este plantară, iar suprafața superioară este dorsală.

Răspuns: b) Pe axul sagital, între polul anterior și cel posterior.

1. Planul descris este frontal, iar normala lui este direcția anteroposterioară, adică axul sagital.

• A Axele incluse în plan nu sunt perpendiculare pe acesta.
• B Planul descris este frontal, iar normala lui este direcția anteroposterioară, adică axul sagital.
• D Direcția cranio-caudală este în plan, nu perpendiculară pe el.

Răspuns: e) 120 de câmpuri

1. Sunt necesare 120 de câmpuri consecutive.

• A 12000 de câmpuri depășesc de 100 de ori numărul minim.
• B 60 de câmpuri acoperă 60 mm, numai jumătate din fibră.
• C 12 câmpuri de 1 mm acoperă doar 12 mm, nu 12 cm.
• D 1200 de câmpuri ar acoperi 1200 mm și nu reprezintă minimul necesar.
• E Sunt necesare 120 de câmpuri consecutive.

Răspuns: a) Comparația nu izolează specializarea de ceilalți factori de variație.

1. Comparația variază simultan specializarea, vârsta și starea fiziologică.

• A Comparația variază simultan specializarea, vârsta și starea fiziologică.
• B Media orientativă nu impune aceeași dimensiune tuturor celulelor.
• C Vârsta este enumerată ca factor de variație dimensională.
• D Diferența dimensională nu dovedește obligatoriu o eroare de recoltare.
• E Starea fiziologică este relevantă pentru dimensiune, nu numai pentru numele celulei.

Răspuns: b) Este insuficientă, deoarece forma globuloasă poate apărea la tipuri celulare diferite.

1. Tipuri celulare distincte pot avea formă globuloasă, deci reunirea obligatorie numai după formă este insuficientă.

• A Forma globuloasă nu identifică exclusiv celula adipoasă când apare și la celule cartilaginoase.
• B Tipuri celulare distincte pot avea formă globuloasă, deci reunirea obligatorie numai după formă este insuficientă.
• C Celulele adulte nu trebuie să devină toate fusiforme; verdictul insuficient are un motiv fals.
• D Celulele cartilaginoase pot avea formă globuloasă, chiar în exemplul dat.
• E Legătura formă-funcție nu impune o corespondență unică pentru fiecare formă.