Tipuri de reacții în chimia organică (pag. 26-45)

Răspuns: a) Polimerizare a lui X; prezența lui Y nereacționat nu o face copolimerizare.

1. Lanțurile cresc numai prin adiția lui X, deci se produce polimerizarea lui X.

• A Lanțurile cresc numai prin adiția lui X, deci se produce polimerizarea lui X.
• B Încorporarea repetată numai a lui X este polimerizare; copolimerizarea cere monomeri diferiți participanți.
• C Două componente în alimentare nu înseamnă doi monomeri participanți.
• D Y nu participă la reacție și nu poate defini un copolimer al lanțurilor observate.
• E X formează lanțuri prin adiții repetate, iar Y este recuperat nereacționat chiar în experimentul descris.

Răspuns: b) Monomeri diferiți participă la același proces de polimerizare.

1. Participarea monomerilor diferiți la polimerizarea comună este criteriul copolimerizării.

• A Schimbarea orientării fără polimerizare nu poate fi copolimerizare.
• B Participarea monomerilor diferiți la polimerizarea comună este criteriul copolimerizării.
• C O singură specie de monomer nu îndeplinește criteriul participării unor monomeri diferiți.
• E Prepararea separată urmată de amestecare nu înseamnă participarea monomerilor diferiți la o polimerizare comună.

Răspuns: c) Un alcool terțiar, clasa cu tendința cea mai mare la deshidratare.

1. Dintre clasele care pot elimina apă, alcoolii terțiari au tendința generală cea mai mare la deshidratare.

• A În tendința de clasă, alcoolii terțiari se deshidratează mai ușor decât alcoolii secundari.
• B Alcoolii terțiari pot elimina apă; participarea lor este explicit inclusă.
• C Dintre clasele care pot elimina apă, alcoolii terțiari au tendința generală cea mai mare la deshidratare.
• D Tendința generală indicată este că alcoolii primari se deshidratează cel mai greu, nu cel mai ușor.
• E Alcoolii primari nu depășesc, ca tendință de clasă, alcoolii secundari la deshidratare.

Răspuns: b) X este hidroliză, iar Y este deshidratare.

1. X corespunde hidrolizei în exces de apă, iar Y este deshidratarea alcoolului.

• B X corespunde hidrolizei în exces de apă, iar Y este deshidratarea alcoolului.
• D X este hidroliză, dar Y rămâne deshidratare tocmai prin pierderea apei.

Răspuns: e) Reziduul se îmbogățește în etanol, prin consumul preferențial al terț-butanolului.

1. Reziduul se îmbogățește în etanol prin consumul mai rapid al terț-butanolului.

• A Sensul reactivității este inversat: în regimul dat reacționează mai ușor terț-butanolul.
• B Același număr de OH nu impune viteze egale de deshidratare.
• D Terț-butanolul este consumat preferențial, deci nu îmbogățește reziduul în acest alcool.
• E Reziduul se îmbogățește în etanol prin consumul mai rapid al terț-butanolului.

Răspuns: c) Alcoolul vinilic instabil se transformă în acetaldehidă.

1. Enolul rezultat prin hidratare se tautomerizează la acetaldehidă.

• A Sensul propus inversează traseul care explică produsul carbonilic.
• B Alcoolul vinilic nu se acumulează ca produs final stabil în aceste condiții.
• C Enolul rezultat prin hidratare se tautomerizează la acetaldehidă.
• D Produsul oxigenat rezultă după adiția apei, nu înaintea ei.
• E Descompunerea aldehidei nu este succesiunea de hidratare cerută.

Răspuns: e) Prelungirea nu înlătură limita de echilibru a reacției.

1. Simpla prelungire a timpului după stabilirea echilibrului nu permite depășirea conversiei de echilibru.

• A Echilibrul nu este o etapă tranzitorie obligatorie spre conversie completă.
• D Așteptarea suplimentară nu transformă o reacție reversibilă într-una ireversibilă.
• E Simpla prelungire a timpului după stabilirea echilibrului nu permite depășirea conversiei de echilibru.

Răspuns: b) Ca o transpoziție prin schimbarea poziției grupei.

1. Schimbarea poziției unei grupe de atomi în aceeași moleculă este o transpoziție.

• B Schimbarea poziției unei grupe de atomi în aceeași moleculă este o transpoziție.
• C Enunțul exclude înlocuirea cu o grupă externă și urmărește aceeași grupă în aceeași moleculă.
• E Schimbarea poziției grupei în moleculă este reorganizare chimică, nu simplă amestecare.

Răspuns: b) Separarea continuă schimbă condiția de proces față de proba închisă.

1. Îndepărtarea continuă a produșilor schimbă bilanțul față de un sistem închis la echilibru.

• A Separarea fizică nu modifică reversibilitatea fundamentală a reacției chimice.
• B Îndepărtarea continuă a produșilor schimbă bilanțul față de un sistem închis la echilibru.
• D AlCl3 este chiar catalizatorul sistemului care ajunge la echilibru în enunț și sursă.

Răspuns: a) Este o alchilare prin substituție, cu aportul unei grupe din agentul extern.

1. Aportul grupei externe în locul H aromatic corespunde unei alchilări prin substituție.

• A Aportul grupei externe în locul H aromatic corespunde unei alchilări prin substituție.
• B Formarea unei legături noi nu definește o transpoziție intramoleculară.
• C Marcajul provine din agentul extern, nu dintr-un atom deplasat în benzen.

Răspuns: c) 200 g

1. Masa de oleum este 24/0,12 = 200 g pentru a furniza 24 g SO3 liber.

• A 2,0 g de oleum la 12% conțin doar 0,24 g SO3 liber.
• B 28,8 g de oleum conțin 28,8×0,12 = 3,456 g SO3, insuficient.
• C Masa de oleum este 24/0,12 = 200 g pentru a furniza 24 g SO3 liber.
• D 288 g de oleum conțin 34,56 g SO3 liber, peste doza cerută.
• E 100 g de oleum conțin 12 g SO3 liber, jumătate din doza cerută.

Răspuns: d) Încălzirea prelungită conduce la acidul sulfanilic, indicat ca produs mai stabil termodinamic.

1. Încălzirea prelungită conduce la acid sulfanilic, descris drept produsul mai stabil termodinamic.

• B Un amestec care conține izomerul orto nu este aceeași substanță individuală cu acidul sulfanilic para.
• C Sursa descrie schimbarea amestecului intermediar spre acidul sulfanilic la încălzire prelungită.
• D Încălzirea prelungită conduce la acid sulfanilic, descris drept produsul mai stabil termodinamic.
• E Produsul indicat păstrează grupa amino și grupa sulfonică, nu este benzen.

Răspuns: c) Sulful poate aparține contraionului sulfat; detectarea sa nu demonstrează singură legarea sulfului la nucleu.

1. Sulful poate fi în contraionul sulfat al sării, deci prezența sa nu dovedește sulfonare a nucleului.

• A Sarea de neutralizare nu este deja acidul sulfanilic.
• B Detectarea sulfului nu demonstrează înlocuirea grupei amino cu grupa sulfonică.
• C Sulful poate fi în contraionul sulfat al sării, deci prezența sa nu dovedește sulfonare a nucleului.
• D Amestecul orto-para aparține etapelor ulterioare de încălzire, nu neutralizării inițiale.
• E Izomerii orto și para nu se disting doar prin prezența elementală a sulfului.

Răspuns: c) HCl poate proveni din interacțiunea catalizatorului cu apa, fără alchilare organică.

1. Interacțiunea AlCl3 cu apa poate produce HCl și în absența alchilării.

• A Martorul fără compuși organici nu poate arăta alchilarea benzenului.
• C Interacțiunea AlCl3 cu apa poate produce HCl și în absența alchilării.
• D HCl poate avea o sursă anorganică prin contactul AlCl3 cu apa.
• E HCl nespecific nu înlocuiește analiza structurii organice a produsului.