Tipuri de reacții în chimia organică (pag. 18-26)

Răspuns: d) Grupa nouă ia locul atomului desprins din moleculă.

1. Înlocuirea atomului plecat de grupa nouă este criteriul substituției.

• A Plecarea fragmentelor fără înlocuitor nu descrie substituție.
• B Schimbarea orientării cu păstrarea legăturilor nu înlocuiește atomi.
• C Păstrarea atomului inițial împreună cu adăugarea grupei noi nu reprezintă înlocuire.
• D Înlocuirea atomului plecat de grupa nouă este criteriul substituției.
• E Mutarea atomului fără înlocuire nu justifică substituția.

Răspuns: e) La nucleu are loc o substituție; natura agentului nu schimbă acest bilanț local.

1. Înlocuirea H aromatic cu alchil este o substituție la nucleu.

• B Înlocuirea unui H cu alchil este substituție, diferită de adăugarea H.
• C Prezența alchenei nu transformă orice etapă în adiție.
• D Alchenele sunt agenți de alchilare ai benzenului în reacția descrisă.
• E Înlocuirea H aromatic cu alchil este o substituție la nucleu.

Răspuns: e) Este o substituție, chiar dacă elementul prezent în poziția respectivă rămâne clorul.

1. Atomul inițial de Cl este înlocuit de alt atom de Cl, deci are loc o substituție izotopică.

• A Proveniența externă a atomului nou indică înlocuire, nu mutare intramoleculară.
• B Marcajul poate urmări proveniența Cl și enunțul confirmă înlocuirea atomului.
• C Păstrarea formulei elementale nu este criteriu pentru polimerizare.
• D Nu participă apă și nu se introduce OH, astfel că transformarea nu este hidroliză.
• E Atomul inițial de Cl este înlocuit de alt atom de Cl, deci are loc o substituție izotopică.

Răspuns: a) O alchenă poate servi drept agent de alchilare.

1. O alchenă poate fi agent de alchilare Friedel-Crafts în condiții catalitice adecvate.

• A O alchenă poate fi agent de alchilare Friedel-Crafts în condiții catalitice adecvate.
• B Alegerea alchenei furnizează o grupă alchil, nu transformă grupa introdusă în OH.
• C În Friedel-Crafts se înlocuiește un H al nucleului, nu un atom de carbon aromatic.
• D Benzenul este substratul aromatic care primește grupa alchil, nu donorul ei.
• E Alchilarea introduce o grupă alchil în locul unui H, nu elimină grupa în favoarea H.

Răspuns: d) Substituția la nucleu este orientată spre poziția meta de grupa -COOH.

1. Grupa -COOH orientează preferențial nitrarea nucleului în meta.

• A Nitrarea urmărită se produce în nucleul aromatic, sub influența grupei carboxil.
• B Reacția cerută are loc la nucleu, nu ca nitrare a oxigenului carboxilic.
• C Carboxilul deja legat de nucleu orientează introducerea grupei nitro și rămâne în produs.
• D Grupa -COOH orientează preferențial nitrarea nucleului în meta.
• E Grupa carboxil nu este orientant orto-para pentru substituția electrofilă aromatică.

Răspuns: a) α-metilstirenul, monomerul indicat pentru această utilizare.

1. α-Metilstirenul este produsul numit drept monomer pentru fabricarea cauciucului sintetic.

• A α-Metilstirenul este produsul numit drept monomer pentru fabricarea cauciucului sintetic.
• B Cumenul este materia primă, iar produsul monomer trebuie obținut prin transformare.
• C Fenolul aparține altei rute din enunț și nu este monomerul indicat pentru această ramură a cauciucului.
• D Acetona este produsul celeilalte valorificări menționate, nu monomerul căutat aici.
• E Fenolul și acetona sunt două substanțe și amestecul lor nu este monomerul unic indicat.

Răspuns: e) Se adaugă HNO3 concentrat alături de H2SO4.

1. HNO3 concentrat împreună cu H2SO4 reface amestecul sulfonitric indicat pentru nitrarea benzenului.

• E HNO3 concentrat împreună cu H2SO4 reface amestecul sulfonitric indicat pentru nitrarea benzenului.

Răspuns: c) X este nitrare; Y poate conduce la acid sulfanilic.

1. HNO3/H2SO4 nitrează benzenul în X; încălzirea prelungită a sulfatului de anilină poate da acid sulfanilic în Y.

• A H2SO4 din amestecul sulfonitric nu schimbă identificarea reacției X drept nitrare.
• B Azotul deja prezent în anilină nu este dovada unei nitrări; Y introduce grupa sulfonică prin traseul indicat.
• C HNO3/H2SO4 nitrează benzenul în X; încălzirea prelungită a sulfatului de anilină poate da acid sulfanilic în Y.
• D Sulfatul de anilină este produsul inițial de neutralizare; acidul sulfanilic apare după încălzirea ulterioară.
• E Substraturile sunt benzen și anilină, iar transformările introduc grupe diferite, nitro și sulfonică.

Răspuns: b) Săpunul format ajută la dispersarea grăsimii în mediul de reacție.

1. Primele cantități de săpun ajută la dispersarea grăsimii și astfel accelerează saponificarea.

• A Săpunul accelerează procesul prin dispersarea grăsimii, nu prin îndepărtarea ei din contactul cu soluția.
• B Primele cantități de săpun ajută la dispersarea grăsimii și astfel accelerează saponificarea.
• C Săpunul favorizează dispersarea grăsimii, nu o împiedică.
• D Explicația din text este dispersarea mai ușoară după formarea săpunului, nu îngreunarea acesteia.
• E Reacția este inițial lentă din cauza insolubilității grăsimii, nu a dizolvării complete.

Răspuns: d) Hidroliză, compatibilă cu un mediu de reacție enzimatic.

1. Înlocuirea grupei funcționale cu OH în exces de apă este compatibilă cu hidroliza catalizată enzimatic.

• D Înlocuirea grupei funcționale cu OH în exces de apă este compatibilă cu hidroliza catalizată enzimatic.

Răspuns: e) Aluminiul este transformat în aluminat, iar nichelul rămâne fin divizat.

1. Tratamentul cu NaOH transformă aluminiul în aluminat; nichelul rămas este fin divizat.

• A Aluminatul conține aluminiu, iar nichelul nu este metalul eliminat în această preparare.
• B Aluminiul formează aluminat în acest tratament; nichelul rămas provine din aliaj.
• C După reacția aluminiului cu NaOH, nichelul rămas este fin divizat, în locul aliajului compact.
• D Tratamentul lasă nichel metalic fin divizat.
• E Tratamentul cu NaOH transformă aluminiul în aluminat; nichelul rămas este fin divizat.

Răspuns: c) X lasă nichel fin divizat; Y formează glicerină și săruri ale acizilor grași.

1. În X rămâne Ni fin divizat, iar în Y se formează glicerină și săruri de acizi grași.

• A În X rămâne nichel, nu aluminiu; Y nu conține aliajul Ni-Al ca substrat.
• B Produșii depind de substrat, nu numai de identitatea NaOH.
• C În X rămâne Ni fin divizat, iar în Y se formează glicerină și săruri de acizi grași.
• D Aluminiul, nu nichelul, trece în aluminat; hidroliza modifică grăsimea.
• E Produșii celor două vase sunt inversați.

Răspuns: c) Experimentele 1 și 2.

1. 1 și 2 folosesc aceeași alchină X și schimbă HBr cu HCl.

• A 1 și 4 schimbă atât alchina, cât și HBr cu HCl.
• B 2 și 4 păstrează HCl și schimbă alchina.
• C 1 și 2 folosesc aceeași alchină X și schimbă HBr cu HCl.
• D 1 și 3 păstrează HBr, dar schimbă alchina X cu Y.
• E 2 și 3 schimbă X cu Y și HCl cu HBr.

Răspuns: b) Nichelul rămas fin divizat este reținut pe filtru, nu în filtratul lipsit de particule metalice.

1. Filtrul reține toate particulele metalice, inclusiv Ni fin divizat necesar hidrogenării.

• A Filtratul este explicit lipsit de particule metalice, deci nu conține nichelul fin divizat cerut aici.
• B Filtrul reține toate particulele metalice, inclusiv Ni fin divizat necesar hidrogenării.
• C Aluminiul trece în aluminat; nichelul rămâne metal fin divizat.
• D Ni și Al sunt elemente diferite, iar aluminiul este extras în aluminat.
• E Hidrogenarea eterogenă descrisă folosește metale fin divizate; eliminarea lor îndepărtează catalizatorul.

Răspuns: a) Este compatibilă cu formarea preferențială a unui produs.

1. Un produs minor este compatibil cu un produs major format preferențial.

• A Un produs minor este compatibil cu un produs major format preferențial.
• B Un produs minor poate apărea tot prin adiție.
• C Formarea produsului minor nu exclude obținerea produsului majoritar prin adiție.
• D Un produs minor nu implică proporții egale între produși.
• E Un raport major-minor arată tocmai o orientare preferată.

Răspuns: a) Unele legături rămân nesaturate și se izomerizează sub acțiunea catalizatorului.

1. Hidrogenarea parțială lasă duble legături care se pot izomeriza cis-trans.

• A Hidrogenarea parțială lasă duble legături care se pot izomeriza cis-trans.
• B Afirmația că legăturile rămase păstrează configurația cis nu explică creșterea formei trans.
• C Configurația trans se referă la legături duble, nu la legături simple rezultate prin saturare.
• D Apariția formei trans nu dovedește saturarea dublei legături.
• E Izomerizarea cis-trans nu cere dispariția definitivă a dublei legături în produs.

Răspuns: a) Este o polimerizare prin adiție repetată a moleculelor X.

1. Adiția succesivă a moleculelor aceluiași compus nesaturat explică formarea lanțului prin polimerizare.

• A Adiția succesivă a moleculelor aceluiași compus nesaturat explică formarea lanțului prin polimerizare.
• B Enunțul descrie unirea moleculelor X, nu substituirea lor cu grupe externe.
• C Dizolvarea cu molecule independente nu explică unirea lor prin adiție.
• E O transpoziție limitată la fiecare moleculă nu unește moleculele X într-un lanț.