Respirația (pag. 99-100)

Răspuns: a) 1 500 mL.

1. După expirația maximă rămâne volumul rezidual, 5 000 minus 3 500 = 1 500 mL.

• A După expirația maximă rămâne volumul rezidual, 5 000 minus 3 500 = 1 500 mL.
• B 1 000 mL ar însuma cu 3 500 doar 4 500 mL, sub totalul măsurat.
• C 3 500 mL reprezintă capacitatea vitală eliminabilă, nu aerul rămas după expirația maximă.
• D 500 mL nu reprezintă diferența dintre 5 000 și 3 500 mL.
• E 3 000 mL este o altă capacitate tipică, nu diferența CPT-CV din datele persoanei.

Răspuns: e) CI și CV prin spirometrie simplă; CRF și CPT prin metode speciale.

1. CI și CV nu includ volumul rezidual; CRF și CPT îl includ și necesită metode suplimentare.

• A CPT conține volumul rezidual și nu poate fi stabilită prin spirometrie simplă.
• B Includerea volumului rezidual împiedică, nu permite, măsurarea CRF și CPT prin spirometrie simplă.
• C CRF și CPT includ volumul rezidual și nu pot fi determinate prin spirometrie simplă.
• D CRF conține volumul rezidual și nu se determină prin spirometrie simplă, chiar dacă CI se poate măsura astfel.
• E CI și CV nu includ volumul rezidual; CRF și CPT îl includ și necesită metode suplimentare.

Răspuns: b) 15 respirații/min.

1. 15 respirații/min cu 0,40 L fiecare mențin 6 L/min, debitul inițial.

• A 12 respirații/min ar da 4,8 L/min după reducerea volumului curent.
• B 15 respirații/min cu 0,40 L fiecare mențin 6 L/min, debitul inițial.
• C 10 respirații/min ar da 0,40 × 10 = 4 L/min, sub debitul inițial de 6 L/min.
• D 18 respirații/min ar da 7,2 L/min, peste minut-volumul inițial de 6 L/min.
• E 24 respirații/min ar da 9,6 L/min, nu debitul de 6 L/min care trebuie menținut.

Răspuns: b) 500 mL, prin diferența volumelor expiratorii de rezervă.

1. CRF la X este 1000 plus 1500, iar la Y 1500 plus 1500; diferența este 500 mL.

• A 1500 mL este volumul rezidual comun și se anulează în diferență.
• B CRF la X este 1000 plus 1500, iar la Y 1500 plus 1500; diferența este 500 mL.
• C Scăderea unilaterală a volumului rezidual nu respectă calculul comparativ al CRF.
• D Capacitatea vitală egală nu impune CRF egală când volumul expirator de rezervă diferă.
• E 3500 mL este capacitatea vitală, nu diferența dintre valorile CRF calculate ca sume ale volumelor expirator de rezervă și rezidual.

Răspuns: c) Este capacitatea inspiratorie; aerul rămas la nivelul de pornire nu intră în înregistrare.

1. Manevra de la sfârșitul expirației normale la inspirație maximă măsoară capacitatea inspiratorie, fără aerul deja rămas în plămâni.

• A Capacitatea reziduală funcțională este aerul prezent la pornire, nu aerul intrat ulterior până la maxim.
• B Capacitatea vitală include și rezerva expiratorie, pe care intervalul măsurat nu o parcurge.
• C Manevra de la sfârșitul expirației normale la inspirație maximă măsoară capacitatea inspiratorie, fără aerul deja rămas în plămâni.
• D Setarea dispozitivului la zero nu elimină fizic aerul rezidual și nu măsoară capacitatea totală.
• E Volumul rezidual nu este aerul inspirat de la repaus, ci aerul rămas după expirație maximă.

Răspuns: e) 6 000 mL/min

1. Cele două grupuri deplasează 1000 mL și 5000 mL, în total 6000 mL/min.

• A 7500 mL/min ar aplica 625 mL tuturor celor 12 respirații, ignorând cele patru de 250 mL.
• B 5000 mL/min numără doar cele opt respirații de 625 mL.
• C Suma reală este 4×250 + 8×625 = 6000 mL într-un minut; 3000 o înjumătățește nejustificat.
• D 12000 mL/min dublează nepermis inspirația și expirația aceleiași ventilații.
• E Cele două grupuri deplasează 1000 mL și 5000 mL, în total 6000 mL/min.

Răspuns: b) Nu, deoarece capacitatea totală include și un volum rezidual încă necunoscut.

1. Totalul este capacitatea vitală plus volumul rezidual, iar al doilea termen este necunoscut.

• A Aceeași capacitate vitală permite volume reziduale diferite.
• B Totalul este capacitatea vitală plus volumul rezidual, iar al doilea termen este necunoscut.
• C Capacitatea totală include volumul rezidual, care nu este expirat la spirometrie simplă.
• D Spirometria simplă măsoară capacitatea vitală și nu măsoară direct volumul rezidual.
• E Aerul rezidual rămâne după expirația forțată și nu face parte din aerul eliminat.

Răspuns: d) Fiecare respirație înlocuiește în întregime aerul alveolar cu aer atmosferic

1. Afirmația este falsă: aerul alveolar se înlocuiește doar parțial, nu integral, la fiecare respirație.

• A Afirmația este adevărată: fiecare respirație înlocuiește numai parțial aerul alveolar.
• B Afirmația este adevărată: aerul atmosferic uscat este umezit înainte de alveole.
• C Afirmația este adevărată: aerul alveolar primește permanent CO2 din sângele pulmonar.
• D Afirmația este falsă: aerul alveolar se înlocuiește doar parțial, nu integral, la fiecare respirație.
• E Înlocuirea lentă a conținutului gazos alveolar împiedică oscilațiile bruște ale nivelurilor gazelor din sânge.

Răspuns: d) Se dizolvă în plasmă, crește presiunea parțială plasmatică și difuzează în hematii

1. Textul descrie dizolvarea O2 în plasmă, creșterea presiunii parțiale plasmatice și apoi difuziunea în hematii.

• A O2 se dizolvă mai întâi în plasmă, apoi intră în hematii și se combină cu hemoglobina.
• B Succesiunea este inversată: dizolvarea în plasmă crește presiunea parțială, apoi urmează difuziunea în hematii.
• C După dizolvarea plasmatică, O2 difuzează în hematii, nu părăsește capilarul spre interstițiul pulmonar.
• D Textul descrie dizolvarea O2 în plasmă, creșterea presiunii parțiale plasmatice și apoi difuziunea în hematii.
• E Combinarea cu hemoglobina are loc în hematii după difuziunea O2 din plasmă, nu în plasmă.

Răspuns: a) 2/3

1. Marginea este 0,75 minus 0,25 = 0,50 s; fracțiunea din tranzit este 0,50/0,75 = 2/3.

• A Marginea este 0,75 minus 0,25 = 0,50 s; fracțiunea din tranzit este 0,50/0,75 = 2/3.
• B 0,50/0,75 = 2/3, nu 1/4 din timpul de tranzit.
• C Marginea de siguranță este de 0,50 s din 0,75 s, adică 2/3, nu 3/4.
• D 1/3 este fracțiunea 0,25/0,75 necesară echilibrării; marginea de siguranță reprezintă 2/3.
• E 0,50 s este durata absolută a marginii; raportată la 0,75 s, fracțiunea este 2/3, nu 1/2.

Răspuns: d) 75%

1. Trei locuri ocupate din patru înseamnă 3/4 × 100 = 75% din capacitatea maximă.

• A 25% înseamnă un loc din patru; aici sunt ocupate trei.
• B 134% ar depăși capacitatea maximă; cele trei locuri din patru reprezintă 75%.
• C 50% înseamnă două locuri din patru, nu trei.
• D Trei locuri ocupate din patru înseamnă 3/4 × 100 = 75% din capacitatea maximă.
• E 100% cere ocuparea tuturor celor patru locuri, nu doar a trei.

Răspuns: e) 50%.

1. Dublarea grosimii păstrează jumătate din rata inițială, adică 50%.

• A 25% ar rezulta la o grosime de patru ori mai mare, nu de două ori.
• C 75% nu corespunde raportului invers 0,6/1,2.
• D 200% ar presupune proporționalitate directă cu grosimea, contrar modelului.
• E Dublarea grosimii păstrează jumătate din rata inițială, adică 50%.

Răspuns: b) O2 trece din alveolă în sânge, iar CO2 din sânge în alveolă.

1. O2 difuzează net din alveolă în sânge, iar CO2 din sânge în alveolă.

• A CO2 merge spre alveolă, dar O2 urmează propriul gradient spre sânge.
• B O2 difuzează net din alveolă în sânge, iar CO2 din sânge în alveolă.
• C Cu gradiente prezente și membrană respiratorie funcțională, cele două gaze difuzează, nu rămân blocate.
• D Ambele sensuri propuse sunt inverse gradientelor parțiale descrise.
• E O2 merge spre sânge, dar CO2 are gradient din sânge spre alveolă.

Răspuns: d) Atenuează schimbările bruște ale concentrației gazelor din sânge.

1. Rezervorul alveolar reînnoit parțial amortizează variațiile rapide ale gazelor care se reflectă în sânge.

• A Înlocuirea este parțială, deci compoziția aerului alveolar nu devine instantaneu identică cu cea a aerului atmosferic.
• B CO2 continuă să intre din sânge în alveole; înlocuirea parțială nu îl împiedică.
• C Aerisirea lentă previne schimbările bruște, nu le amplifică în comparația solicitată.
• D Rezervorul alveolar reînnoit parțial amortizează variațiile rapide ale gazelor care se reflectă în sânge.
• E Oxigenul continuă să fie extras din aerul alveolar chiar dacă acesta se reînnoiește parțial.