Mișcarea (pag. 65-69)

Răspuns: c) Două falange la haluce corespund organizării normale descrise.

1. Halucele normal are două falange; observația nu indică o piesă lipsă.

• B Paisprezece este totalul falangelor unui picior, nu al fiecărui deget.
• C Halucele normal are două falange; observația nu indică o piesă lipsă.
• D Falangele sunt distincte de oasele metatarsiene și tarsiene.
• E Cele șapte oase sunt tarsiene; halucele nu are șapte falange.

Răspuns: e) Leagă medial claviculele la manubriu și articulează coxalele între ele la simfiză.

1. Fiecare claviculă se leagă medial de manubriu, iar coxalele se articulează anterior între ele la simfiza pubiană.

• C Coxalele nu sunt complet separate anterior, iar medial clavicula se leagă de manubriu, nu de humerus.
• E Fiecare claviculă se leagă medial de manubriu, iar coxalele se articulează anterior între ele la simfiza pubiană.

Răspuns: d) Este insuficientă, deoarece curbura din plan frontal necesită o examinare proprie.

1. Profilul verifică planul sagital, dar nu certifică geometria frontală.

• A Există două planuri de descriere, nu un singur plan comun tuturor curburilor.
• B Concavitatea orientată posterior într-un plan nu exclude o curbură într-un alt plan.
• C Susținerea este insuficientă, dar motivul propus este fals: lordozele și cifozele sunt sagitale.
• D Profilul verifică planul sagital, dar nu certifică geometria frontală.
• E Lordoza se definește în plan sagital, nu prin convexitate la stânga sau dreapta.

Răspuns: a) Reținere, eliberare treptată, eliminare renală

1. Succesiunea din text este reținere osoasă, eliberare treptată și apoi eliminare renală.

• A Succesiunea din text este reținere osoasă, eliberare treptată și apoi eliminare renală.
• B Eliberarea trebuie să fie treptată, nu bruscă, pentru limitarea concentrației sangvine.
• C Substanța este întâi eliberată din oase și apoi eliminată renal; etapa de eliberare nu poate fi omisă.
• D Protecția rezultă tocmai din evitarea unei creșteri prea mari a concentrației sangvine.
• E Eliberarea treptată este urmată de eliminare renală, nu de împiedicarea acesteia.

Răspuns: a) Rezistența la tensiune, susținută de fibrele de colagen.

1. Reducerea colagenului afectează direct rezistența la tensiune.

• A Reducerea colagenului afectează direct rezistența la tensiune.
• B Fosfatul de calciu este mineral și nu componenta organică numită oseină.
• C Oseina cuprinde colagen și substanță fundamentală organică.
• D Fibrele de colagen țin de componenta organică a osului; hidroxiapatita aparține componentei minerale.
• E Matricea organică nu este alcătuită din depozitele minerale.

Răspuns: a) Sunt fibre de colagen din matricea organică, rezistente la tensiune.

1. Fibrele orientate sunt colagenice, parte a matricei organice rezistente la tracțiune.

• A Fibrele orientate sunt colagenice, parte a matricei organice rezistente la tracțiune.
• B Fosfatul de calciu reprezintă componentă minerală, nu fibre organice orientate.
• C Oseina este matrice organică, nu apă organizată în fascicule.
• D Hidroxiapatita este minerală, nu o fibră a matricei organice.
• E Substanța fundamentală nu este fibra de colagen și nici depozitul mineral.

Răspuns: e) Matrice organică, incluzând colagenul și substanța fundamentală.

1. Matricea organică păstrată poate alcătui reziduul solid.

• A Hidroxiapatita este minerală, nu componenta proteică a oseinei.
• C Fosfatul de calciu aparține tocmai sărurilor extrase.
• D Matricea organică are componente solide, iar reziduul nu se identifică drept apă pură.
• E Matricea organică păstrată poate alcătui reziduul solid.

Răspuns: d) Amfiartroză; suprafețe plane sau ușor concave; articulația dintre corpurile vertebrale cu disc interpus.

1. Asociază corect amfiartroza cu suprafețe plane sau ușor concave și exemplul corpurilor vertebrale cu disc interpus.

• A Articulația dintre corpurile vertebrale cu disc interpus este clasificată ca amfiartroză, nu artrodie.
• B Suprafețele indicate aparțin amfiartrozelor, dar mobilitatea lor nu este marea mobilitate sinovială a artrodiilor.
• C Articulația semimobilă cu disc intervertebral este o amfiartroză, nu o artrodie.
• D Asociază corect amfiartroza cu suprafețe plane sau ușor concave și exemplul corpurilor vertebrale cu disc interpus.
• E Amfiartroza este semimobilă; marea mobilitate sinovială caracterizează artrodiile.

Răspuns: d) Din sindesmoză în sinostoză, prin apariția țesutului osos.

1. Legătura fibroasă este sindesmoză, iar cea osificată devine sinostoză.

• A Osificarea produce sinostoză, nu sincondroză.
• B Inițial nu există cavitate sinovială, deci nu este artrodie.
• C Starea inițială este fibroasă, nu cartilaginoasă.
• D Legătura fibroasă este sindesmoză, iar cea osificată devine sinostoză.
• E Ordinea este inversată: țesutul fibros precede osul.

Răspuns: b) Inervația vegetativă a mușchiului.

1. Inervația vegetativă controlează reacțiile vasomotorii și poate fi ținta selectivă compatibilă cu păstrarea contracției somatice.

• B Inervația vegetativă controlează reacțiile vasomotorii și poate fi ținta selectivă compatibilă cu păstrarea contracției somatice.
• C Eliminarea proteinelor contractile din toate sarcomerele ar împiedica tensiunea activă somatică păstrată.
• E Suprimarea întregii componente efectoare somatice ar contrazice păstrarea mișcărilor voluntare.

Răspuns: c) Deltoidul pentru braț; mușchii mediali ai coapsei pentru coapse.

1. Ridicarea laterală a brațului este abducție realizată de deltoid; apropierea coapselor este adducție prin mușchii mediali.

• B Deltoidul acționează la umăr, iar adductorii mediali acționează asupra coapsei; opțiunea inversează segmentele.
• C Ridicarea laterală a brațului este abducție realizată de deltoid; apropierea coapselor este adducție prin mușchii mediali.
• D Coapsele sunt apropiate prin contracția adductorilor mare, scurt și lung și a dreptului medial.
• E Ridicarea laterală este abducție, iar mușchii mediali apropie coapsele, nu le îndepărtează.

Răspuns: c) Forma comună nu exclude poziția anterioară a bicepsului și posterioară a tricepsului.

1. Bicepsul este anterior și tricepsul posterior la braț, deși sursa le descrie forma comună fusiformă.

• A Pozițiile sunt inversate față de anatomia descrisă.
• B Sursa include tricepsul între mușchii fusiformi, iar poziția lui este posterioară la braț.
• C Bicepsul este anterior și tricepsul posterior la braț, deși sursa le descrie forma comună fusiformă.
• D Bicepsul brahial se află anterior, deci nu sunt amândoi posteriori.
• E Localizarea bicepsului este anterioară la braț, pe când deltoidul este mușchiul umărului descris în pasaj.

Răspuns: a) Inserția este secționată, iar corpul și originea sunt păstrate.

1. Tendonul spre osul mobil reprezintă inserția, iar corpul și originea sunt păstrate.

• A Tendonul spre osul mobil reprezintă inserția, iar corpul și originea sunt păstrate.
• B Enunțul nu secționează originile și corpul nu se transformă în tendon.
• C Originea pe osul fix este păstrată; tendonul inserției este cel secționat.
• D Corpul este păstrat explicit; secțiunea afectează tendonul spre osul mobil.
• E Originea este intactă, iar corpul striat păstrat nu își pierde fibrele.

Răspuns: d) Deltoidul subcutanat al umărului, implicat în abducția brațului.

1. Localizarea subcutanată la nivelul umărului și rolul în abducție descriu deltoidul.

• A Coracobrahialul anterior este distinct de deltoid și nu corespunde poziției subcutanate descrise.
• B Bicepsul este anterior la braț și nu este deltoidul subcutanat al umărului.
• D Localizarea subcutanată la nivelul umărului și rolul în abducție descriu deltoidul.
• E Brahialul se găsește anterior la braț; mușchiul superficial al umărului descris este deltoidul.

Răspuns: c) Bicepsul este fusiform și figurează între mușchii cu mai multe origini.

1. Bicepsul este exemplu de mușchi fusiform și cu mai multe origini, contrazicând inferența observatorului.

• A Tricepsul este citat ca fusiform și cu origini multiple, nu patrulater cu origine unică.
• B Bicepsul este fusiform, nu circular, și corpul său are fibre musculare striate.
• C Bicepsul este exemplu de mușchi fusiform și cu mai multe origini, contrazicând inferența observatorului.
• D Orbicularul buzelor are formă circulară, spre deosebire de mușchii fusiformi.

Răspuns: b) Mișcarea proximală a membrului poate deplasa mâna fără o mișcare proprie a acesteia.

1. Mișcarea brațului transportă și segmentele distale fără mișcare proprie a mâinii față de antebraț.

• A Relația fixă mână-antebraț exclude extensia activă relativă a mâinii în observația dată.
• B Mișcarea brațului transportă și segmentele distale fără mișcare proprie a mâinii față de antebraț.
• C Deplasarea mâinii rezultă din mișcarea proximală produsă de deltoid și nu dovedește un motor intrinsec unic.
• D Deplasarea secundară a mâinii nu schimbă localizarea deltoidului din umăr în musculatura degetelor.
• E Deltoidul contractil rămâne componenta activă, iar sistemul osteoarticular transmite pasiv mișcarea.

Răspuns: e) Evaluarea cvadricepsului subiacent și a tendonului său.

1. Trebuie examinați cvadricepsul și tendonul său, în care este inclusă rotula.

• A Croitorul nu este unicul mușchi anterior; cvadricepsul este situat subiacent.
• B Rotula nu aparține tendonului croitorului, ci celui cvadricipital.
• C Localizarea laterală a fibulei este reală, dar tendonul cu rotula aparține cvadricepsului coapsei.
• D Rotula este în tendonul cvadricepsului, nu în corpul croitorului.
• E Trebuie examinați cvadricepsul și tendonul său, în care este inclusă rotula.