Alcătuirea corpului uman (pag. 9-11)

Răspuns: e) Y poate concura cu X pentru proteina comună, iar Z nu o ocupă în montaj.

1. Y poate ocupa proteina comună cu X, în timp ce Z folosește un transportor separat.

• A Z folosește altă proteină fără interacțiuni și nu trebuie să ocupe transportorul lui X.
• B Înlocuirea competitorului nu modifică obligatoriu gradientul lui X, declarat controlat.
• C Saturabilitatea exprimă o capacitate finită, nu nelimitată.
• D Specificitatea transportului nu exclude competiția între substraturi ale aceleiași proteine.
• E Y poate ocupa proteina comună cu X, în timp ce Z folosește un transportor separat.

Răspuns: e) Trasorul a parcurs o etapă endocitară, urmată de o etapă exocitară.

1. Invaginarea și captarea inițială sunt endocitoză, urmate de fuziunea eliberatoare exocitară.

• A Veziculele demonstrează transport vezicular și nu numai difuziune directă prin miezul lipidic.
• B Fuziunea finală nu transformă retroactiv invaginarea inițială într-o etapă neinternalizatoare.
• C Poziția finală externă nu neagă etapa observată în vezicule intracelulare.
• D Ordinea este inversată în opțiune: invaginarea precede fuziunea și eliberarea.
• E Invaginarea și captarea inițială sunt endocitoză, urmate de fuziunea eliberatoare exocitară.

Răspuns: c) Secreție endocrină și contractilitate

1. Exportul în mediul intern este secreție endocrină, iar conversia energiei chimice în mecanică este contractilitate.

• A Prima celulă secretă endocrin; contractilitatea aparține celei de-a doua, deci ordinea este greșită.
• B Prima proprietate este secreția endocrină, iar a doua este contractilitatea; niciuna dintre pozițiile propuse nu corespunde.
• C Exportul în mediul intern este secreție endocrină, iar conversia energiei chimice în mecanică este contractilitate.
• D Prima proprietate este secreția endocrină, dar transformarea energiei chimice în energie mecanică este contractilitate, nu secreție exocrină.
• E Exportul în mediul intern înseamnă secreție endocrină; prima proprietate nu este exocrină.

Răspuns: e) Perioadă refractară relativă, cu pantă ascendentă mai lentă.

1. Un stimul puternic poate genera în perioada relativă un potențial cu amplitudine și viteză ascendentă reduse.

• A Viteza pantei ascendente este diminuată, nu păstrată.
• B Existența celui de-al doilea potențial exclude perioada refractară absolută.
• C În perioada absolută nu se poate declanșa un al doilea potențial, indiferent de stimul.
• D Perioada este relativă, dar viteza pantei ascendente este redusă, nu crescută.
• E Un stimul puternic poate genera în perioada relativă un potențial cu amplitudine și viteză ascendentă reduse.

Răspuns: d) Refractaritate absolută în X și refractaritate relativă în Y.

1. X corespunde refractarității absolute, iar Y celei relative.

• A În Y se produce un al doilea impuls, ceea ce exclude refractaritatea absolută.
• B În X nu se obține un impuls nici la stimul puternic, deci nu este perioada relativă.
• C X arată imposibilitatea unui nou impuls, iar Y posibilitatea lui la stimul mai puternic; ordinea propusă este inversă.
• D X corespunde refractarității absolute, iar Y celei relative.

Răspuns: e) Eliminarea produsului prin exocitoză.

1. Fuziunea veziculelor cu membrana și eliberarea conținutului în afara celulei constituie exocitoza blocată direct.

• A Sinteza pentru structurile proprii nu este etapa de export, iar sinteza produsului continuă în experiment.
• B Endocitoza captează material extracelular; problema descrie exportul materialului deja intracelular.
• C Secreția endocrină eliberează produsele în mediul intern, fără să îl transforme în mediu extern.
• E Fuziunea veziculelor cu membrana și eliberarea conținutului în afara celulei constituie exocitoza blocată direct.

Răspuns: c) Exportul unui produs în mediul intern al organismului.

1. Exportul unui produs în mediul intern susține funcția endocrină față de simpla sinteză pentru uz propriu.

• A Sinteza proteinelor și lipidelor proprii este comună celulelor și nu indică singură secreție endocrină.
• B Utilizarea produselor pentru înmulțire este o funcție generală, distinctă de secreția endocrină.
• C Exportul unui produs în mediul intern susține funcția endocrină față de simpla sinteză pentru uz propriu.
• D Folosirea produselor pentru creșterea celulei este funcție generală și nu dovedește specializarea endocrină.
• E Înlocuirea componentelor degradate reprezintă refacere proprie, nu dovadă suplimentară de export endocrin.

Răspuns: a) Revenirea potențialului spre valoarea de repaus.

1. Ieșirea K+ contribuie la panta descendentă și revenirea spre potențialul de repaus; blocarea ei afectează direct repolarizarea.

• A Ieșirea K+ contribuie la panta descendentă și revenirea spre potențialul de repaus; blocarea ei afectează direct repolarizarea.
• B Recepția stimulului precede răspunsul deja produs și nu este efectul direct al eliminării curentului repolarizant.
• C Intrarea Na+ este păstrată explicit și explică panta ascendentă, nu faza pierdută prin blocarea K+.
• D Atingerea pragului este deja constatată; pierderea curentului de K+ afectează etapa descendentă ulterioară.
• E Canalele pentru Na+ păstrate nu înlocuiesc canalele pentru ieșirea K+ în repolarizarea descrisă.

Răspuns: d) Regula amplitudinii trebuie aplicată ținând seama de starea membranei.

1. În perioada refractară relativă un stimul suficient de puternic poate produce un potențial de amplitudine redusă.

• A Perioada absolută nu permite un nou potențial de acțiune; amplitudinea redusă este compatibilă cu perioada relativă.
• B În perioada refractară relativă un stimul suficient de puternic poate produce un potențial de amplitudine redusă.
• C Perioada relativă permite al doilea răspuns la un stimul suficient de puternic.
• D În perioada refractară relativă un stimul suficient de puternic poate produce un potențial de amplitudine redusă.
• E La celula recuperată stimulul supraliminar nu produce obligatoriu un potențial mai amplu decât stimulul prag.

Răspuns: d) Refractaritatea relativă poate explica amplitudinea și panta modificate.

1. Refractaritatea relativă permite un al doilea impuls la stimul suficient de puternic, cu pantă și amplitudine reduse.

• A Un potențial mai mic poate apărea la stimul puternic în refractaritate relativă.
• B Refractaritatea relativă poate reduce amplitudinea; nu o mărește obligatoriu.
• C Un nou potențial de acțiune este incompatibil cu refractaritatea absolută a aceleiași membrane.
• D Refractaritatea relativă permite un al doilea impuls la stimul suficient de puternic, cu pantă și amplitudine reduse.
• E O pantă lentă poate aparține unui al doilea potențial real.

Răspuns: d) Meniscul este cartilaj fibros, iar epiglota cartilaj elastic.

1. Meniscurile articulare sunt încadrate la cartilaj fibros, iar epiglota la cartilaj elastic.

• A Cele două tipuri sunt inversate: meniscul este fibros, iar epiglota elastică.
• B Meniscul este fibrocartilaj, iar epiglota cartilaj elastic, deci nu sunt ambele hialine ca cele costale.
• C Meniscul nu este os spongios, iar epiglota nu este cartilaj hialin în clasificarea solicitată.
• D Meniscurile articulare sunt încadrate la cartilaj fibros, iar epiglota la cartilaj elastic.
• E Nici meniscul, nici fragmentul cartilaginos al epiglotei nu este os compact haversian.

Răspuns: a) Sunt două forme de țesut osos: compact și spongios.

1. Țesutul osos haversian diafizar este compact, iar țesutul osos trabecular epifizar este spongios.

• A Țesutul osos haversian diafizar este compact, iar țesutul osos trabecular epifizar este spongios.
• B Denumirile sunt inversate: haversian înseamnă compact, iar trabecular înseamnă spongios.
• C Țesutul osos diafizar și epifizar nu este cartilaj hialin ca cel costal.
• D Țesuturile haversian și trabecular sunt osoase, nu cartilaj fibros de menisc.
• E Elastic și fibros nu înlocuiesc clasificarea osoasă compact și spongios din enunț.

Răspuns: c) Criteriul poate fi satisfăcut și de o venă.

1. Și o venă poate avea țesut conjunctiv elastic în tunica medie.

• A Țesutul conjunctiv elastic apare în tunica medie vasculară; pavilionul urechii are cartilaj elastic.
• B Tunica medie venoasă este menționată între localizările țesutului elastic.
• C Și o venă poate avea țesut conjunctiv elastic în tunica medie.
• E Țesutul elastic este compatibil cu o origine vasculară.