Zaharide (pag. 104-107)

Răspuns: e) două până la zece molecule de monozaharide

1. La descompunerea hidrolitică a unei oligozaharide se obțin între 2 și 10 molecule monozaharidice.

• A O singură moleculă nu rezultă; oligozaharidele dau două până la zece molecule.
• B Doar monozaharidele nu hidrolizează; oligozaharidele hidrolizează.
• C Un hidrolizat cu peste 10 molecule monozaharidice corespunde descompunerii unei polizaharide; oligozaharidele nu ating acest număr.
• D Numărul nu este fix la trei; textul dă intervalul de la două până la zece.
• E La descompunerea hidrolitică a unei oligozaharide se obțin între 2 și 10 molecule monozaharidice.

Răspuns: a) Maltoza poate furniza monozaharide prin hidroliză; fructoza nu se hidrolizează.

1. Maltoza se hidrolizează la monozaharide, iar fructoza, fiind monozaharidă, nu se scindează astfel.

• A Maltoza se hidrolizează la monozaharide, iar fructoza, fiind monozaharidă, nu se scindează astfel.
• B Maltoza este clasificată ca oligozaharidă și poate furniza monozaharide prin hidroliză.
• C Fructoza nu hidrolizează; maltoza este o oligozaharidă, deci clasificările propuse sunt greșite.
• D Fructoza este o monozaharidă, iar maltoza o oligozaharidă; clasificarea ambelor ca polizaharide este greșită.
• E Prin hidroliză, oligozaharida maltoză furnizează monozaharide, nu o polizaharidă.

Răspuns: d) Caracterul nereducător nu exclude hidroliza unei dizaharide.

1. Legătura dintre cele două centre glicozidice explică lipsa caracterului reducător, dar legătura poate fi hidrolizată.

• A Zaharoza rămâne dizaharidă nereducătoare, nu monozaharidă.
• B Lipsa reducerii unui reactiv nu schimbă numărul de resturi monozaharidice din zaharoză.
• C Zaharoza rămâne o oligozaharidă hidrolizabilă, chiar dacă nu este reducătoare.
• D Legătura dintre cele două centre glicozidice explică lipsa caracterului reducător, dar legătura poate fi hidrolizată.
• E Zaharoza este deja o oligozaharidă hidrolizabilă, fără polimerizare prealabilă.

Răspuns: e) Maltoza poate forma monozaharide printr-o hidroliză ulterioară.

1. Maltoza este oligozaharidă și prin hidroliză ulterioară în condiții adecvate dă monozaharide.

• A Produsul izolat este maltoza, clasificată ca oligozaharidă, nu ca monozaharidă.
• B Maltoza obținută din amidon este o oligozaharidă; ea poate forma monozaharide prin hidroliză ulterioară.
• D Oligozaharidele sunt chiar zaharide care dau monozaharide prin hidroliză.
• E Maltoza este oligozaharidă și prin hidroliză ulterioară în condiții adecvate dă monozaharide.

Răspuns: b) Monozaharida rezultată este glucoza.

1. Scindarea completă a celulozei pure eliberează glucoză din resturile sale β-glucozidice.

• B Scindarea completă a celulozei pure eliberează glucoză din resturile sale β-glucozidice.
• C Resturile zaharidice ale celulozei provin exclusiv din glucoză. Polimerul nu reunește unități glucozice cu unități de fructoză.
• D Celuloza este polizaharidă, iar hidroliza completă produce monozaharide, nu maltoză finală.
• E Unitățile celulozei provin exclusiv din β-glucoză, nu din fructoză.

Răspuns: c) X are caracter reducător, iar Y nu are.

1. Regula legăturilor indicate atribuie caracter reducător lui X și caracter nereducător lui Y.

• A Sensul proprietății este invers: X este reducătoare, iar Y nereducătoare.
• C Regula legăturilor indicate atribuie caracter reducător lui X și caracter nereducător lui Y.
• D Fiecare provine din două monozaharide și este precizată drept dizaharidă.

Răspuns: b) mutarotație

1. Textul definește exact: interconversia anomerilor până la echilibru se numește mutarotație.

• A Policondensarea nu este denumirea interconversiei anomerilor.
• B Textul definește exact: interconversia anomerilor până la echilibru se numește mutarotație.
• C Glicoliza nu este numele acestei interconversii.
• D Fermentația alcoolică nu este numele acestei interconversii.
• E Textul definește exact: interconversia anomerilor până la echilibru se numește mutarotație.

Răspuns: e) Interconversia furnizează formă aciclică din rezerva de formă ciclică.

1. Consumul formei deschise este compensat prin deschiderea formei ciclice aflate în echilibru cu ea.

• A Îndepărtarea formei aciclice favorizează refacerea ei din forma ciclică, nu acumularea ciclului.
• C Forma aciclică nu este izolată de forma ciclică: consumul ei atrage deschiderea suplimentară a ciclului.
• D Formele sunt interconvertibile și se află în echilibru în soluția de glucoză.
• E Consumul formei deschise este compensat prin deschiderea formei ciclice aflate în echilibru cu ea.

Răspuns: e) Forma aciclică se reface din formele ciclice pe măsură ce este consumată.

1. Formele ciclice pot alimenta continuu forma aciclică pe care reactivul o consumă.

• A Consumarea doar a rezervei inițiale ar micșora cantitatea de formă aciclică, fără să o refacă.
• B Mutarotația redistribuie moleculele existente și nu creează glucoză suplimentară.
• C Formele ciclice rămân accesibile prin deschiderea inelului.
• D Concentrația aproape constantă nu înseamnă oprirea transformărilor.
• E Formele ciclice pot alimenta continuu forma aciclică pe care reactivul o consumă.

Răspuns: b) Amestecul se îmbogățește în zaharoză, pe măsură ce rezerva ciclică reface glucoza reactivă.

1. Consumul glucozei și refacerea formei ei reactive cresc proporția zaharozei în fracția zaharidică rămasă.

• A Apariția monozaharidelor din zaharoză ar necesita scindarea legăturii excluse de enunț.
• B Consumul glucozei și refacerea formei ei reactive cresc proporția zaharozei în fracția zaharidică rămasă.
• D Forma aciclică a glucozei se reface prin deschiderea formei ciclice.

Răspuns: e) Hidrogenare catalitică; oxidare blândă cu apă de brom.

1. Hidrogenarea catalitică reduce carbonilul glucozei la poliol; apa de brom îl oxidează blând la acid gluconic.

• A Hidrogenarea dă poliolul, însă acidul azotic concentrat dă acid zaharic, nu acid gluconic.
• B Apa de brom produce acidul gluconic, iar hidrogenarea produce poliolul, deci ordinea este inversată.
• C Oxidarea energică cu acid azotic formează acid zaharic, nu alcool polihidroxilic.
• D Oxidarea blândă nu produce poliolul, iar cea energică nu produce acidul gluconic ca țintă finală.
• E Hidrogenarea catalitică reduce carbonilul glucozei la poliol; apa de brom îl oxidează blând la acid gluconic.