Sistemul nervos (pag. 13-21)

Răspuns: d) SN somatic; SN vegetativ; sistem endocrin

1. SN somatic controlează musculatura scheletică, SN vegetativ glandele, iar sistemul endocrin în principal funcțiile metabolice.

• A Musculatura scheletică este reglată de SN somatic, iar glandele de SN vegetativ; primele două sunt inversate.
• B Sistemul endocrin are în principal rol metabolic; controlul musculaturii scheletice revine sistemului nervos somatic.
• C Prima componentă este corectă, dar glandele sunt atribuite SN vegetativ și funcțiile metabolice în principal sistemului endocrin.
• D SN somatic controlează musculatura scheletică, SN vegetativ glandele, iar sistemul endocrin în principal funcțiile metabolice.
• E Ordinea corectă este somatic, vegetativ, endocrin; toate pozițiile propuse diferă.

Răspuns: d) Neuronii intercalari, care leagă neuronii senzitivi de cei motori.

1. Neuronii intercalari sau de asociație leagă neuronii senzitivi de cei motori.

• A Neuronii somatosenzitivi nu sunt definiți prin legătura directă cu efectorul.
• B Legătura motor-efector este păstrată și nu reprezintă veriga neuronală intermediară întreruptă.
• C Recepția senzorială este păstrată și nu identifică neuronul de legătură.
• D Neuronii intercalari sau de asociație leagă neuronii senzitivi de cei motori.

Răspuns: b) Pentru aceste fibre, criteriul citat este legarea regiunilor aceleiași emisfere.

1. Fibrele de asociație sunt definite aici prin conexiuni între regiuni ale aceleiași emisfere.

• A Axonii către organele efectoare definesc neuronii motori, nu exclusiv neuronii intercalari.
• B Fibrele de asociație sunt definite aici prin conexiuni între regiuni ale aceleiași emisfere.
• C Aceste fibre conectează teritorii ale unei singure emisfere cerebrale.
• D Neuronii intercalari sunt clasificați funcțional, iar fibrele de asociație topografic; termenul comun nu cere definiții identice.
• E Conexiunea dintre regiuni ale aceleiași emisfere este criteriul acestor fibre.

Răspuns: a) Segmentul din urmă este momentan neexcitabil, iar cel din față poate fi depolarizat.

1. Segmentul din urmă este absolut refractar, iar cel din față încă excitabil poate fi activat.

• A Segmentul din urmă este absolut refractar, iar cel din față încă excitabil poate fi activat.
• B Conducerea saltatorie între noduri caracterizează axonii mielinizați, nu axonul amielinic dat.
• C Regenerarea nu are loc în segmentul absolut refractar, ci în membrana excitabilă din față.
• D Refractaritatea absolută înseamnă imposibilitatea unui nou potențial, nu excitabilitate crescută.
• E În axonul amielinic potențialele se regenerează de-a lungul membranei, nu doar la noduri.

Răspuns: a) X este corpuscul senzitiv, iar Y ilustrează o terminație receptoare.

1. X are organizarea pluricelulară a unui corpuscul senzitiv, iar Y este o terminație neuronală receptoare.

• A X are organizarea pluricelulară a unui corpuscul senzitiv, iar Y este o terminație neuronală receptoare.
• B Sunt inversate organizarea compusă a lui X și terminația receptoare Y.
• C Ambele descrieri includ participare neuronală, iar X include și țesut conjunctiv.
• D Participarea unei terminații dendritice nu face orice receptor un corpuscul pluricelular.

Răspuns: c) Refuzul este greșit: răspunsul reflex poate fi inhibitor.

1. Refuzul este greșit deoarece inhibiția este o formă admisă a răspunsului reflex.

• A Activitatea efectorului se poate intensifica sau diminua într-un reflex. Prin urmare, răspunsul inhibitor este compatibil cu actul reflex, iar excitarea nu reprezintă o condiție obligatorie.
• B Inhibiția poate fi răspuns al centrilor nervoși la stimularea receptorului și nu dovedește absența lor.
• C Refuzul este greșit deoarece inhibiția este o formă admisă a răspunsului reflex.
• D Efectorul execută răspunsul inhibitor și nu trebuie să se transforme în receptor.
• E Lipsa căii aferente nu este condiția pentru recunoașterea unui reflex inhibitor; arcul citat include această cale.

Răspuns: d) Chemorecepția stabilește tipul stimulului, fără să impună o singură organizare receptoare.

1. Clasificarea după stimul chimic poate include organizări diferite, gustativă și olfactivă.

• A Nu orice chemoreceptor este un corpuscul pluricelular; receptorii olfactivi sunt neuroni receptori.
• B Modalități senzoriale diferite nu au obligatoriu organizare celulară identică.
• C O componentă neuronală nu exclude chemorecepția olfactivă.
• D Clasificarea după stimul chimic poate include organizări diferite, gustativă și olfactivă.
• E Celulele gustative senzoriale epiteliale nu devin fotoreceptori prin organizarea lor.

Răspuns: e) Prima grupă este fotoreceptoare, iar a doua mecanoreceptoare.

1. Conurile și bastonașele recepționează lumină, iar receptorii tactili recepționează deformări mecanice.

• A Lumina definește fotorecepția, iar deformarea receptorilor tactili definește mecanorecepția, nu clasificările propuse.
• B Prima grupă nu este termoreceptoare, iar receptorii tactili nu sunt fotoreceptori.
• C Conurile și bastonașele recepționează lumină, iar receptorii tactili recepționează deformări mecanice.
• D Receptorii tactili sunt mecanoreceptori, nu fotoreceptori.
• E Conurile și bastonașele recepționează lumină, iar receptorii tactili recepționează deformări mecanice.

Răspuns: a) Ascendente, descendente, de asociație

1. Dinspre periferie spre substanța cenușie sunt, în general, fascicule ascendente, apoi descendente și profund cele de asociație.

• A Dinspre periferie spre substanța cenușie sunt, în general, fascicule ascendente, apoi descendente și profund cele de asociație.
• B Fasciculele de asociație sunt cele mai profunde, nu primele dinspre periferie.
• C Ascendentele sunt periferice față de descendente, deci primele două poziții sunt inversate.
• D Ascendentele trebuie să fie periferice, iar cele de asociație cele mai profunde.
• E Fasciculele de asociație sunt mai profunde decât descendentele, nu între ascendente și descendente.

Răspuns: e) Prin rădăcina ventrală, ca fibră simpatică preganglionară.

1. Axonul neuronului simpatic preganglionar iese prin rădăcina ventrală.

• A Neuronul vegetativ nu devine protoneuron senzitiv prin trecerea în cornul posterior.
• B Axonul simpatic preganglionar părăsește măduva prin rădăcina ventrală, conform traseului descris.
• C Corpul neuronului este deja localizat în cornul lateral, nu în ganglionul spinal.
• D Sunt greșite atât rădăcina posterioară, cât și identitatea somatomotorie propusă.
• E Axonul neuronului simpatic preganglionar iese prin rădăcina ventrală.

Răspuns: d) Fasciculele de asociație din vecinătatea substanței cenușii.

1. În partea profundă a substanței albe medulare, aproape de masa cenușie, se găsesc fasciculele de asociație.

• A Corpurile neuronale constituie substanța cenușie, iar cordoanele de substanță albă sunt periferice.
• C Corpii neuronilor somatomotori sunt în coarnele anterioare cenușii, nu formează exclusiv substanța albă periferică.
• D În partea profundă a substanței albe medulare, aproape de masa cenușie, se găsesc fasciculele de asociație.
• E Fasciculele descendente sunt în cordoanele albe, nu toate în comisura cenușie.

Răspuns: d) Vârful este epidural, în afara compartimentului dintre arahnoidă și pia.

1. Compartimentul dintre peretele canalului și dura este epidural, exterior spațiului subarahnoidian.

• A Membrana aderentă la măduvă și care intră în fisuri este pia, nu dura.
• B Dura învelește măduva din exterior; un vârf înaintea durei nu este în măduvă.
• C Vârful este în afara durei, nu între arahnoidă și pia în spațiul cu LCR.
• D Compartimentul dintre peretele canalului și dura este epidural, exterior spațiului subarahnoidian.
• E Pia este lângă măduvă și nu constituie limita directă a vârfului epidural față de peretele canalului.

Răspuns: b) Pia mater, împreună cu vasele arteriale din grosimea ei.

1. Intervenția îndepărtează pia mater și vasele arteriale din grosimea ei. Toate caracteristicile anatomice coincid cu meningea profundă aderentă.

• A Spațiul epidural este extern durei, nu un înveliș nutritiv aderent la măduvă. Este un compartiment, nu meningea identificată.
• B Intervenția îndepărtează pia mater și vasele arteriale din grosimea ei. Toate caracteristicile anatomice coincid cu meningea profundă aderentă.
• C Dura mater fibroasă nu este membrana meningeală aderentă care urmărește fisurile. Vasele invocate se află în pia mater și nu mută intervenția la dura mater.
• D Dura este meninga exterioară, nu stratul dintre arahnoidă și măduvă. Stratul aderent descris este pia.
• E Aderența și pătrunderea în fisuri descriu pia, nu arahnoida. Arahnoida este mai externă și separată de pia prin spațiul cu LCR.

Răspuns: e) Cordonul anterior drept, cu destinație ascendentă talamusul.

1. Din cornul posterior stâng, axonul trece în cordonul anterior drept și urcă la talamus.

• A După încrucișare, axonul din stânga urcă în cordonul anterior drept spre talamus.
• B Sunt greșite atât partea stângă după încrucișare, cât și proiecția corticală directă a deutoneuronului.
• C Neuronul al treilea este în talamus, nu în ganglionul spinal drept.
• D Calea tactilă protopatică descrisă folosește cordonul anterior opus și ajunge la talamus.
• E Din cornul posterior stâng, axonul trece în cordonul anterior drept și urcă la talamus.

Răspuns: b) Proiecția celui de-al treilea neuron în aria somestezică I.

1. Neuronul de ordinul al treilea se află în talamus. Întreruperea descrisă blochează proiecția axonală către aria somestezică I.

• A Legătura receptorului cu protoneuronul este periferică și nu corespunde blocării axonului celui de-al treilea neuron.
• B Neuronul de ordinul al treilea se află în talamus. Întreruperea descrisă blochează proiecția axonală către aria somestezică I.
• C Intrarea protoneuronului este o etapă anterioară și funcțională dacă impulsurile au ajuns la talamus.
• D Trecerea axonului deutoneuronului în cordonul anterior opus precedă ascensiunea la talamus și nu este segmentul lezat descris.
• E Ascensiunea spinotalamică până la talamus este păstrată prin condiția inițială.

Răspuns: e) Ruta dorsală este direct vizată, iar ruta ventrală descrisă nu este blocată în acel punct.

1. În modelul clasic, întreruperea pedunculului inferior vizează direct ruta dorsală, nu ruta ventrală care folosește pedunculul superior.

• A Cele două rute clasice nu traversează fiecare ambii pedunculi în succesiune.
• B Ruta ventrală descrisă folosește pedunculul superior, nu numai pedunculul inferior.
• C Tractul spinocerebelos dorsal nu ocolește bulbul și pedunculul inferior în descrierea dată.
• D Tracturile continuă spre cerebel și nu se opresc toate înainte de acesta.
• E În modelul clasic, întreruperea pedunculului inferior vizează direct ruta dorsală, nu ruta ventrală care folosește pedunculul superior.