Glandele endocrine (pag. 54-57)

Răspuns: b) Epiteliu secretor; eliberare directă în sânge; acțiune la distanță.

1. Reunește epiteliul secretor, eliberarea directă în sânge și acțiunea hormonală la distanță.

• B Reunește epiteliul secretor, eliberarea directă în sânge și acțiunea hormonală la distanță.
• C Epiteliul și acțiunea la distanță sunt potrivite, dar produsul endocrin ajunge direct în sânge, nu în mediul extern.
• D Glanda endocrină este alcătuită din epiteliu secretor, nu din țesut muscular.
• E Eliberarea în sânge este corectă, dar hormonii acționează la distanță, nu numai la locul sintezei.

Răspuns: d) Sistemul port dintre hipotalamusul median și adenohipofiză.

1. Este întrerupt sistemul port hipotalamo-adenohipofizar.

• A Tractul nervos către neurohipofiză rămâne intact prin condiția enunțului.
• B Legătura mediană cu adenohipofiza este vasculară, nu tract nervos.
• C Sistemul port descris se îndreaptă către adenohipofiză, nu neurohipofiză.
• D Este întrerupt sistemul port hipotalamo-adenohipofizar.

Răspuns: c) Neurosecreția arată că unii neuroni au și funcție endocrină.

1. Neurosecreția este o funcție endocrină a unor neuroni și justifică includerea lor în inventar.

• A Celule endocrine există și în organe cu alte funcții principale, fără ca întreg organul să fie glandă endocrină epitelială.
• B Rinichiul și duodenul au celule cu rol endocrin și nu pot fi excluse pe motivul propus.
• C Neurosecreția este o funcție endocrină a unor neuroni și justifică includerea lor în inventar.
• E Hormonii endocrini ajung în circulație, nu sunt evacuați printr-un conduct excretor.

Răspuns: a) Celulele glandei sintetizează X și îl eliberează în sânge.

1. Celulele formează X marcat și îl eliberează în sângele efluent.

• A Celulele formează X marcat și îl eliberează în sângele efluent.
• B Încorporarea precursorului în X în celulele glandei demonstrează sinteză.
• C Eliberarea observată este sanguină și nu cere un canal spre suprafață.
• D Sinteza celulară și eliberarea în sânge sunt compatibile cu secreția endocrină.
• E X marcat se formează în celulele glandei, nu în sângele de intrare.

Răspuns: b) Stimularea melanogenezei în melanocite.

1. ACTH poate stimula direct melanocitele, independent de secreția corticală.

• A Blocarea răspunsului cortical împiedică creșterea glucocorticoizilor prin acest mecanism.
• B ACTH poate stimula direct melanocitele, independent de secreția corticală.
• E Creșterea steroizilor prin corticosuprarenală este blocată în experiment.

Răspuns: c) FSH pentru tubii seminiferi și LH pentru celulele Leydig.

1. FSH corespunde tubilor seminiferi, iar LH celulelor Leydig.

• C FSH corespunde tubilor seminiferi, iar LH celulelor Leydig.
• D FSH nu înlocuiește rolul LH în stimularea secreției de androgeni a celulelor Leydig.
• E LH nu înlocuiește FSH în sprijinul celulelor seminifere.

Răspuns: b) Stimularea corticosuprarenalei și stimularea pigmentogenezei prin MSH.

1. Blocarea precursorului comun poate afecta stimularea corticosuprarenalei prin ACTH și pigmentogeneza prin MSH.

• A FSH și LH sunt păstrate; funcțiile lor nu constituie două consecințe ale blocării precursorului ACTH-MSH.
• B Blocarea precursorului comun poate afecta stimularea corticosuprarenalei prin ACTH și pigmentogeneza prin MSH.
• C Contracția uterină este asociată oxitocinei, iar eliberarea hormonilor tiroidieni cu TSH, nu cu precursorul blocat.
• D Creșterea glucocorticoizilor prin ACTH este relevantă, dar maturarea prin FSH rămâne în afara blocajului.
• E Modelul păstrează explicit sinteza hormonilor care nu sunt vizați de blocaj.

Răspuns: d) Nivelul de fond poate fi revenit la control și poate coexista cu o creștere temporară indusă de supt.

1. Nivelul de fond revenit la control poate coexista cu un vârf tranzitoriu declanșat de supt.

• A Revenirea la un nivel de fond nu elimină capacitatea de a răspunde ulterior prin secreție.
• B Suptul stimulează secreția de prolactină, astfel că această creștere este compatibilă cu influența alăptării.
• C O creștere după stimulare nu dovedește persistența vârfului de la naștere, mai ales când proba anterioară arată nivel de fond.
• D Nivelul de fond revenit la control poate coexista cu un vârf tranzitoriu declanșat de supt.
• E Un răspuns postpartum poate fi tranzitoriu; creșterea după supt nu infirmă nivelul de fond observat anterior.

Răspuns: a) Efectul renal nu dovedește atingerea unei doze mari.

1. Recuperarea apei dovedește un efect renal, nu o doză mare.

• A Recuperarea apei dovedește un efect renal, nu o doză mare.
• B Reabsorbția apei nu cere concomitent vasoconstricție.
• C ADH crește reabsorbția facultativă a apei în tubii distali și colectori.
• D Dozele mari produc vasoconstricție, nu dilatație.
• E Lipsa vasoconstricției nu exclude efectul antidiuretic observat.

Răspuns: e) Corpul galben pierde stimularea LH a secreției sale.

1. Corpul galben pierde stimularea secretorie exercitată de LH.

• A Eliminarea stimulului nu demonstrează independența secreției față de el.
• B Întreruperea ulterioară a LH nu șterge ovulația deja observată.
• C Semnalul LH este întrerupt și nu preia funcția FSH.
• D Blocarea selectivă a LH nu elimină automat FSH din perfuzie.
• E Corpul galben pierde stimularea secretorie exercitată de LH.

Răspuns: b) Contractă musculatura netedă uterină și celulele mioepiteliale din jurul alveolelor mamare.

1. Oxitocina contractă atât musculatura netedă uterină, cât și celulele mioepiteliale care înconjoară alveolele mamare.

• A Celulele mioepiteliale mamare se contractă pentru expulzia laptelui, nu se relaxează.
• B Oxitocina contractă atât musculatura netedă uterină, cât și celulele mioepiteliale care înconjoară alveolele mamare.
• C Expulzia laptelui este produsă de contracția celulelor mioepiteliale, nu de relaxarea lor.
• D Oxitocina contractă musculatura uterului gravid, nu o relaxează.
• E Ambele efecte sunt contracții, nu relaxări.

Răspuns: e) Reabsorbția Na+ și excreția K+ sau H+ cresc.

1. Aldosteronul stimulează reabsorbția Na+ și eliminarea K+ sau H+.

• A Excreția H+ poate crește, dar excreția Na+ nu este crescută de efectul tubular descris.
• B Aldosteronul crește, nu reduce, reabsorbția Na+ și eliminarea K+.
• C Reabsorbția Na+ crește, dar efectul acidifiant implică secreția H+.
• D Aldosteronul favorizează reținerea Na+ și secreția K+, nu efectele inverse.
• E Aldosteronul stimulează reabsorbția Na+ și eliminarea K+ sau H+.

Răspuns: c) Expulzia laptelui prin contracția mioepitelială.

1. Fără contracția mioepitelială, ejecția oxitocinică a laptelui este împiedicată direct.

• A Ejecția laptelui depinde de contracția mioepiteliului mamar.
• B Oxitocina stimulează contracția uterină, iar blocajul descris este mamar.
• C Fără contracția mioepitelială, ejecția oxitocinică a laptelui este împiedicată direct.
• D Uterul se contractă prin musculatura sa, nu prin celulele alveolelor mamare.
• E Efectul oxitocinei vizat este golirea alveolelor prin contracție, nu umplerea prin relaxare.

Răspuns: c) Proba X are mai mult cortizol în fracțiunea activă liberă.

1. X are mai mult cortizol liber, fracțiunea activă metabolic relevantă.

• A Predominanța formei legate nu face proba Y mai bogată în cortizol liber activ.
• C X are mai mult cortizol liber, fracțiunea activă metabolic relevantă.
• D Totaluri egale pot avea fracțiuni libere diferite, exact cum precizează experimentul.
• E Cortizolul liber este forma care exercită efectele metabolice specifice.

Răspuns: a) X blochează hormonii corticosuprarenali; Y blochează hormonii tiroidieni.

1. X întrerupe sinteza hormonilor corticosuprarenali din colesterol, iar Y sinteza hormonilor tiroidieni prin iodarea tirozinei.

• A X întrerupe sinteza hormonilor corticosuprarenali din colesterol, iar Y sinteza hormonilor tiroidieni prin iodarea tirozinei.
• D Intervenția Y oprește iodarea care formează hormonii tiroidieni.

Răspuns: e) Concentrația cortizolului rămas liber în mediu.

1. Concentrația cortizolului liber urmărește direct componenta metabolic activă.

• A Totalul constant poate ascunde scăderea fracțiunii libere.
• B Suma include cortizol legat și nu poate fi tratată integral ca liberă.
• C Cortizolul legat suplimentar nu măsoară direct fracțiunea activă liberă.
• D Proteina de legare nu este cortizol activ.
• E Concentrația cortizolului liber urmărește direct componenta metabolic activă.

Răspuns: c) Datele sunt compatibile cu schimbul sodiu pentru protoni descris.

1. Reabsorbția de sodiu și eliminarea de protoni sunt compatibile cu componenta urmărită.

• A Absența creșterii kaliuriei nu răstoarnă observația directă de reabsorbție a sodiului.
• B Sensurile sunt inversate: sodiul este reabsorbit, protonii sunt excretați.
• C Reabsorbția de sodiu și eliminarea de protoni sunt compatibile cu componenta urmărită.
• D Eliminarea protonilor este compatibilă cu reabsorbția sodiului, nu cu oprirea oricărei reabsorbții.
• E Aldosteronul poate favoriza eliminarea protonilor.

Răspuns: d) Este stimulată secreția atât a corticalei, cât și a medularei.

1. Frigul și căldura excesivă sunt factori de stres care stimulează secreția ambelor porțiuni suprarenale.

• A În aceste condiții medulara este și ea stimulată, nu inhibată.
• B Textul descrie stimularea ambelor porțiuni, nu inhibarea lor.
• C Corticala este stimulată în condiții de stres, nu inhibată.
• D Frigul și căldura excesivă sunt factori de stres care stimulează secreția ambelor porțiuni suprarenale.
• E Secrețiile corticală și medulară sunt stimulate, nu menținute la nivelul anterior.