Funcția de reproducere (pag. 118-120)

Răspuns: e) Albugineea menține parenchimul în tensiune, iar septurile delimitează lobuli.

1. Albugineea rezistentă menține tensiunea parenchimului, iar septurile delimitează lobulii.

• A Albugineea este la suprafață, iar septurile conjunctive nu sunt tubi seminiferi.
• C Învelișul superficial este albugineea, iar septurile sunt pereți interni.
• E Albugineea rezistentă menține tensiunea parenchimului, iar septurile delimitează lobulii.

Răspuns: d) Secreția care favorizează mobilitatea spermatozoizilor.

1. Secreția prostatică favorizează mobilitatea spermatozoizilor, deci aceasta este contribuția organului hipoperfuzat.

• A Androgenii provin din celulele Leydig testiculare, nu din prostată.
• C Dobândirea capacității de mișcare este atribuită epididimului funcțional.
• D Secreția prostatică favorizează mobilitatea spermatozoizilor, deci aceasta este contribuția organului hipoperfuzat.
• E Aportul nutritiv descris provine din veziculele seminale.

Răspuns: c) Fixarea osoasă și umplerea sanguină sunt mecanisme distincte.

1. Ancorarea de bazin este un raport mecanic, iar erecția rezultă din umplerea sanguină a țesuturilor erectile păstrate.

• A Corpul spongios aparține structurilor erectile, pe care experimentul le păstrează explicit după desfacerea ancorării.
• B Aparatul erectil include corpii cavernoși și corpul spongios, nu doar glandul.
• C Ancorarea de bazin este un raport mecanic, iar erecția rezultă din umplerea sanguină a țesuturilor erectile păstrate.
• D Fixarea se face prin corpi cavernoși, iar sângele umple organele erectile, nu doar învelișurile.
• E Erecția este produsă prin umplerea cu sânge, nu de os prin închiderea uretrei.

Răspuns: e) Originea iliacă internă nu le separă; trebuie identificată ramura arterială urmărită.

1. Ambele organe au aport din iliaca internă; diferențierea cere urmărirea ramurii și teritoriului.

• A Arterele uterine sunt ramuri din iliaca internă, nu din ovar.
• D Prostata este vascularizată arterial prin artera prostatică.
• E Ambele organe au aport din iliaca internă; diferențierea cere urmărirea ramurii și teritoriului.

Răspuns: c) Lichidul bulbo-uretral, prin deschiderea proprie în uretră.

1. Deschiderile bulbo-uretrale permeabile oferă o cale proprie către uretră.

• A Secreția bulbo-uretrală ajunge direct în uretră, fără pasaj obligatoriu prin deferent.
• B Deferentul se continuă prin canalul ejaculator închis.
• C Deschiderile bulbo-uretrale permeabile oferă o cale proprie către uretră.
• D O secreție dirijată prin canalul închis nu poate ocoli obstacolul pe acea cale.

Răspuns: e) X este prostata, iar Y sunt veziculele seminale.

1. X are raporturile prostatei, iar Y pe cele ale veziculelor seminale.

• A X este o glandă impară periuretrală, nu canalul deferent.
• B Y corespunde veziculelor seminale, nu testiculelor.
• C Veziculele sunt pereche, iar prostata este impară, invers față de opțiune.
• D X nu este veziculă seminală; veziculele sunt pereche și superioare prostatei.
• E X are raporturile prostatei, iar Y pe cele ale veziculelor seminale.

Răspuns: c) Feedback negativ în restul ciclului și pozitiv în intervalul preovulator.

1. Feedbackul este predominant negativ și devine pozitiv înaintea vârfului de LH.

• A În intervalul preovulator apare stimularea, nu inhibarea LH prin estrogen.
• B Sensurile celor două faze sunt inversate.
• C Feedbackul este predominant negativ și devine pozitiv înaintea vârfului de LH.
• D Feedbackul pozitiv nu este efectul obișnuit al estrogenilor în restul ciclului.
• E Ovulația depinde de existența vârfului preovulator al LH.

Răspuns: e) Locul este potrivit, dar ovulul nu mai este capabil de fecundare.

1. Trompa este sediul normal, dar limita de viabilitate depășită exclude fecundarea ovulului observat.

• A Mai mulți spermatozoizi nu readuc viabilitatea ovulului după expirarea intervalului maxim.
• B Fecundația normală are sediul tubar; vaginul este locul introducerii spermei.
• C Pronucleul masculin se formează după pătrunderea spermatozoidului în ovul.
• D Localizarea tubară nu anulează limita de viabilitate deja depășită.
• E Trompa este sediul normal, dar limita de viabilitate depășită exclude fecundarea ovulului observat.

Răspuns: b) FSH poate stimula procese diferite în cele două gonade.

1. FSH stimulează maturarea foliculului ovarian și, în testicul, susține spermatogeneza.

• A Același hormon poate acționa pe celule și structuri diferite în gonade diferite.
• B FSH stimulează maturarea foliculului ovarian și, în testicul, susține spermatogeneza.
• C FSH nu identifică obligatoriu ovarul și stimularea foliculară nu dovedește ovulația.
• D FSH stimulează și dezvoltarea foliculului ovarian, deci nu identifică exclusiv testiculul.

Răspuns: c) Celulele tecii interne pot secreta progesteron și în perioada preovulatorie.

1. Prezența progesteronului nu identifică în mod unic corpul galben, deoarece există secreție foliculară preovulatorie.

• A Progesteronul are și surse ovariene, inclusiv corpul galben, deci nu apare exclusiv în placentă.
• B Corpul galben secretă progesteron împreună cu estrogenii; progesteronul nu este exclus.
• C Prezența progesteronului nu identifică în mod unic corpul galben, deoarece există secreție foliculară preovulatorie.
• D Detectarea progesteronului nu impune dispariția LH și nu dovedește suprimarea ovulației.
• E Corpul galben secretă progesteron, ceea ce contrazice negarea acestei secreții în afirmația propusă.

Răspuns: a) Vârful de LH este necesar ovulației; contribuția progesteronului la apariția lui rămâne o ipoteză.

1. În ciclul obișnuit descris, vârful LH este necesar ovulației, iar contribuția progesteronului la declanșarea lui rămâne ipotetică în pasaj.

• A În ciclul obișnuit descris, vârful LH este necesar ovulației, iar contribuția progesteronului la declanșarea lui rămâne ipotetică în pasaj.
• B Pasajul descrie secreție de progesteron înaintea vârfului LH, nu exclusiv după acesta.
• C Feedbackul estrogenic are o fază pozitivă preovulatorie, deci nu rămâne negativ în orice moment.
• D O cauză insuficient cunoscută nu poate fi declarată unică și dovedită; pasajul nu permite nici eliminarea vârfului LH din ovulația obișnuită.
• E LH crește puternic preovulator, însoțit de un vârf FSH mai mic.

Răspuns: b) Proba nu identifică singură ovarul ca sursă, existând și surse extraovariene.

1. Sursele extraovariene fac nejustificată atribuirea întregii cantități ovarului din simpla probă.

• A Coexistența în sânge nu identifică organul sursă când mai multe organe îi secretă.
• B Sursele extraovariene fac nejustificată atribuirea întregii cantități ovarului din simpla probă.
• C Placenta este inclusă între sursele hormonilor în sarcină.
• D Textul include corticosuprarenala; o secreție eventual constantă tot poate contribui la concentrația sangvină.
• E Ovarul poate secreta și progesteron, iar placenta și estrogeni.

Răspuns: e) Nu, deoarece structura postovulatorie poate secreta progesteron.

1. Țesutul postovulator poate continua secreția ca parte a corpului galben.

• A Progesteronul este secretat și de corpul galben după ovulație.
• B Țesutul cicatricial este destinația finală, nu etapa imediată obligatorie după ovulație.
• C Corpul galben format după ovulație realizează secreția internă.
• D După eliberarea ovocitului, foliculul devine corp galben cu activitate secretorie; aceasta este evoluția imediată descrisă.
• E Țesutul postovulator poate continua secreția ca parte a corpului galben.

Răspuns: b) Ovulul apare în cavitatea abdominală, iar calea spermatică rămâne canaliculară.

1. Ovulul este accesibil abdominal, în timp ce spermatozoizii părăsesc tubii contorți prin tubii drepți.

• A Spermatozoizii urmează canale, fără eliminare abdominală fiziologică.
• B Ovulul este accesibil abdominal, în timp ce spermatozoizii părăsesc tubii contorți prin tubii drepți.
• C Rețeaua testiculară aparține traseului masculin; ovulul nu intră aici.
• D Tubii drepți se deschid în rețeaua testiculară, nu în abdomen.
• E Ovulul trece prin cavitatea abdominală către trompă, nu către epididim.