Excreția (pag. 104-105)

Răspuns: c) Se retrage mai puțină glucoză din lumen și se adaugă mai puțin H+ prin fluxul secretor redus.

1. Fluxul de reabsorbție redus retrage mai puțină glucoză, iar fluxul secretor redus adaugă mai puțin H+.

• A Ambele creșteri propuse contrazic reducerea fluxurilor active urmărite.
• B Reducerea recuperării active a glucozei retrage mai puțină glucoză, nu mai multă.
• C Fluxul de reabsorbție redus retrage mai puțină glucoză, iar fluxul secretor redus adaugă mai puțin H+.
• D Reducerea secreției H+ adaugă mai puțini, nu mai mulți protoni în lumen.
• E Secreția H+ are sens spre lumen și nu constituie recuperare spre interstițiu.

Răspuns: d) O parte din recuperarea sodiului se poate realiza pasiv, chiar dacă partea activă este redusă.

1. Componenta pasivă a reabsorbției Na+ poate continua când gradienții ei sunt păstrați.

• A Un mecanism activ nu este lipsit de cheltuială energetică; persistența este explicată de componenta pasivă.
• B Fluxul de Na+ rămas nu implică transformarea sodiului în uree.
• C Sodiul participă și la reabsorbție activă, deci motivul invocat pentru imposibilitatea inhibiției este fals.
• D Componenta pasivă a reabsorbției Na+ poate continua când gradienții ei sunt păstrați.
• E Fluxul pasiv depinde de forțele fizice și nu trebuie să compenseze exact ori nelimitat pierderea celui activ.

Răspuns: c) Un flux osmotic net spre interstițiu nu este susținut de condițiile impuse.

1. Egalizarea osmotică și eliminarea diferenței hidrostatice nu susțin flux net pasiv spre interstițiu.

• B ADH prezent nu poate asigura un flux pasiv net dacă lipsește forța fizică necesară.
• C Egalizarea osmotică și eliminarea diferenței hidrostatice nu susțin flux net pasiv spre interstițiu.

Răspuns: b) Schimbul adaugă protoni în lumen, unde legarea de NH3 poate forma amoniu.

1. Secreția adaugă H+ în lumen, iar NH3 disponibil poate accepta protoni și forma NH4+.

• A Sodiul este reabsorbit în situația descrisă, nu secretat în lumen.
• B Secreția adaugă H+ în lumen, iar NH3 disponibil poate accepta protoni și forma NH4+.
• C În schimbul descris, Na+ este recuperat, iar H+ este adăugat în lumen.
• D NH3 poate lega protonii după transport, dar nu înlocuiește și nu blochează secreția constatată.
• E Formarea luminală prin legare la NH3 diferă de transportul ionilor și nu este formare directă în sânge.

Răspuns: a) Recuperarea pasivă a ureei poate continua, fără forța anulată pentru Na și Cl.

1. Recuperarea pasivă a ureei poate continua pe gradientul chimic menținut.

• A Recuperarea pasivă a ureei poate continua pe gradientul chimic menținut.
• B Un flux care rămâne pasiv nu începe să consume ATP pentru deplasarea ionilor.
• C Anularea unei forțe nu inversează toate fluxurile pasive, în special fluxul ureei, pentru care gradientul este păstrat.
• D Gradientul ureei rămâne neschimbat și nu este înlocuit de transport activ.
• E Recuperarea ureei se bazează aici pe gradientul chimic, care a fost păstrat.

Răspuns: d) Impulsurile suplimentare accentuează contracția reflexă, repetând ciclul

1. Reflexul se autoamplifică: contracția crește impulsurile receptorilor, care accentuează contracția, iar ciclul se repetă până la o contracție puternică.

• A Impulsurile suplimentare accentuează contracția reflexă; nu o inhibă după prima contracție.
• B Contracția se accentuează în urma impulsurilor suplimentare; nu rămâne independentă de descărcarea receptorilor.
• C Receptorii continuă să intervină prin descărcări crescute care accentuează contracția reflexă.
• D Reflexul se autoamplifică: contracția crește impulsurile receptorilor, care accentuează contracția, iar ciclul se repetă până la o contracție puternică.
• E Activarea receptorilor vezicali se intensifică după contracția de început, crescând numărul impulsurilor emise.

Răspuns: d) Creșterea presiunii pelvine inițiază o contracție care se răspândește spre vezică

1. Presiunea pelvină crescută inițiază contracția peristaltică ce se propagă pe ureter până la vezică.

• A Acumularea urinei crește presiunea pelvină; nu o scade.
• B Sunt inversate atât schimbarea presiunii, care crește, cât și direcția undei, care merge spre vezică.
• C Creșterea presiunii este corectă, dar unda se propagă de la pelvis spre vezică, nu invers.
• D Presiunea pelvină crescută inițiază contracția peristaltică ce se propagă pe ureter până la vezică.
• E Presiunea pelvină crescută inițiază contracția peristaltică, nu o oprește.

Răspuns: a) Crește presiunea pelvină, iar unda se propagă spre vezica urinară.

1. Acumularea urinei crește presiunea pelvină și declanșează o undă peristaltică spre vezică.

• A Acumularea urinei crește presiunea pelvină și declanșează o undă peristaltică spre vezică.
• B Presiunea crește, dar unda descrisă pornește pelvin și coboară, nu urcă din vezică.
• C Nu este descrisă scăderea presiunii și nici o relaxare propagată către rinichi.
• D Acumularea crește presiunea pelvină și inițiază propagarea din pelvis către vezică.
• E Unda nu rămâne în pelvis, ci se propagă succesiv de-a lungul ureterului.

Răspuns: d) Accenturarea contracției prin impulsurile suplimentare produse de contracția precedentă.

1. Este întrerupt aportul receptorial suplimentar care amplifică reflex contracția precedentă.

• A Contracția mai puternică este legată de creșterea impulsurilor, nu de scăderea lor.
• B Răspunsul reflex normal la aferențele crescute este întărirea, nu slăbirea contracției.
• C Ciclul normal întărește activarea receptorilor; nu înlocuiește contracția prin inhibarea lor.
• D Este întrerupt aportul receptorial suplimentar care amplifică reflex contracția precedentă.
• E Creșterea descărcărilor receptorilor accentuează contracția, nu produce relaxarea descrisă.

Răspuns: d) Bariera tonică netedă care limita accesul urinei spre uretră.

1. Suprimarea tonusului intern elimină bariera netedă de la col către uretră.

• A Sfincterul intern este neted, iar contracția voluntară striată aparține sfincterului extern.
• C Bariera eliminată provine din tonusul sfincterului intern de la col, nu din filtrare.
• D Suprimarea tonusului intern elimină bariera netedă de la col către uretră.
• E Intervenția elimină tonusul intern, nu o undă ureterală; vezica are musculatură netedă.

Răspuns: c) Aportul ureteral poate continua, deși bariera externă împiedică evacuarea.

1. Peristaltismul poate umple vezica în timp ce sfincterul extern contractat împiedică evacuarea.

• A Controlul voluntar aparține sfincterului extern striat, nu sfincterului intern neted.
• B Ureterele conduc în vezică, nu direct la exterior.
• C Peristaltismul poate umple vezica în timp ce sfincterul extern contractat împiedică evacuarea.
• D Contracția sfincterului extern nu inversează obligatoriu undele ureterale spre pelvis.
• E Lipsa micțiunii nu exclude aportul ureteral, care este chiar observat.

Răspuns: d) Fracțiunea păstrată conține compuși organici, distincți de sărurile eliminate.

1. Fracțiunea păstrată conține compușii organici uree, creatinină și acid uric.

• A Ureea, creatinina și acidul uric sunt clasificate ca organice, nu drept sărurile minerale enumerate.
• B Substanțele organice urinare includ și creatinină, uree și acid uric.
• C Acidul uric este inclus între componentele organice urinare.
• D Fracțiunea păstrată conține compușii organici uree, creatinină și acid uric.
• E Îndepărtarea sărurilor nu presupune îndepărtarea fiecărui compus organic; modelul le păstrează explicit.

Răspuns: b) Bariera externă poate împiedica evacuarea în prezența tendinței reflexe.

1. Contracția sfincterului extern poate bloca evacuarea, deși reflexul contractă vezica.

• B Contracția sfincterului extern poate bloca evacuarea, deși reflexul contractă vezica.
• C Sfincterul extern este striat și controlat voluntar, spre deosebire de peretele vezical neted.
• D Sfincterul extern poate împiedica evacuarea urinei în pofida tendinței involuntare de micțiune.
• E Reflexul vezical poate fi prezent în timp ce sfincterul extern încă împiedică micțiunea.

Răspuns: c) Peristaltism ureteral afectat; contracție voluntară externă păstrată.

1. Peristaltismul musculaturii netede ureterale este afectat, iar contracția voluntară a sfincterului extern se păstrează.

• A Comanda voluntară este păstrată explicit; sfincterul extern striat nu pierde acest control în model.
• B Sfincterul intern neted nu este păstrat de un inhibitor al contracției netede.
• C Peristaltismul musculaturii netede ureterale este afectat, iar contracția voluntară a sfincterului extern se păstrează.
• D Ureterul neted este afectat, iar sfincterul extern striat este păstrat.
• E Inhibitorul suprimă contracția netedă, nu o amplifică.

Răspuns: a) Acumularea poate continua în această fază fără o creștere mare a presiunii măsurate.

1. Cu aport continuu și fără evacuare, volumul poate crește în faza cu variație presională mică.

• A Cu aport continuu și fără evacuare, volumul poate crește în faza cu variație presională mică.
• B Relația volum-presiune are faze diferite și nu este direct proporțională în orice fază.
• C În modelul citat palierul coexistă cu tonusul intrinsec, deci nu demonstrează absența lui.
• D Palierul intermediar nu se păstrează obligatoriu la orice umplere ulterioară.
• E Palierul presional este compatibil cu intrarea continuă a urinei, stipulată în enunț.

Răspuns: e) Se pierde posibilitatea ca acești centri superiori să stimuleze ori să inhibe circuitul.

1. Întreruperea semnalelor descendente suprimă influența stimulatoare sau inhibitoare a acestor centri asupra circuitului.

• A O conexiune întreruptă nu mai transmite inhibiția trunchiului cerebral către circuit.
• B Circuitul spinal funcțional nu implică dispariția obligatorie a oricărei contracții reflexe.
• C Întreruperea conexiunilor nu mută circuitul spinal în cortex.
• D Absența semnalelor nu introduce automat o comandă excitatoare înlocuitoare.
• E Întreruperea semnalelor descendente suprimă influența stimulatoare sau inhibitoare a acestor centri asupra circuitului.

Răspuns: e) Prima probă poate exprima autoamplificarea, iar a doua o influență stimulatoare descendentă.

1. Prima probă poate exprima bucla autoamplificatoare, iar a doua izolarea unei influențe stimulatoare descendente.

• A A doua probă arată tocmai o influență superioară asupra contracției.
• B Prima probă este compatibilă cu feedbackul aferent, iar a doua include explicit stimularea unui centru superior.
• C În a doua probă aferența este constantă, deci nu există creșterea descărcărilor receptorilor cerută de această explicație comună.
• D Datele nu exclud feedbackul în prima probă și nici intervenția centrului stimulat în a doua.
• E Prima probă poate exprima bucla autoamplificatoare, iar a doua izolarea unei influențe stimulatoare descendente.

Răspuns: d) Palierul dintre contracții și creșterea reflexă pot reflecta mecanisme diferite.

1. Palierul de umplere și amplificarea contracției prin aferențe aparțin unor mecanisme compatibile, diferite.

• A Palierul dintre contracții nu exclude participarea receptorilor la amplificarea unui episod reflex.
• B Existența episodului autoamplificator nu exclude umplerea obișnuită cu variație mică a presiunii.
• C O contracție reflexă nu infirmă existența tonusului între contracții.
• D Palierul de umplere și amplificarea contracției prin aferențe aparțin unor mecanisme compatibile, diferite.
• E Fazele descrise nu susțin proporționalitatea presiunii cu volumul în toate condițiile.