Digestia și absorbția (pag. 75-77)

Răspuns: e) Uree și metale grele.

1. Ureea este endogenă, iar metalele grele reprezintă categoria exogenă, în ordinea cerută.

• A Creatinina și acidul uric sunt substanțe endogene.
• B Metalele grele sunt exogene, iar creatinina endogenă; ordinea cerută este inversată.
• C Agenții patogeni și metalele grele sunt ambele categorii exogene.
• D Atât acidul uric, cât și ureea sunt substanțe endogene, deci lipsește categoria exogenă.
• E Ureea este endogenă, iar metalele grele reprezintă categoria exogenă, în ordinea cerută.

Răspuns: c) Crește suprafața alimentului accesibilă enzimelor.

1. Mărunțirea fină expune o suprafață mai mare contactului cu aceeași cantitate de enzime.

• A Masticația mărește suprafața de contact a alimentelor cu enzimele digestive.
• B După fragmentare, enzimele au la dispoziție o suprafață mai mare, nu mai mică.
• C Mărunțirea fină expune o suprafață mai mare contactului cu aceeași cantitate de enzime.
• D Masticația contribuie la formarea și lubrifierea bolului, nu le împiedică.
• E Fragmentarea mărește suprafața de contact, deși facilitează și deglutiția.

Răspuns: e) Elaborarea senzației gustative.

1. Dizolvarea substanțelor sapide permite contactul cu suprafața receptivă, deci reducerea ei afectează direct gustul.

• A Umectarea mucoasei și vorbirea favorizată de aceasta sunt păstrate.
• B Modelul păstrează explicit excreția salivară a substanțelor endogene.
• C Deglutiția ușurată de lubrifiere este păstrată, deoarece lubrifierea nu este redusă în model.
• D Lizozimul își păstrează acțiunea; reducerea dizolvării substanțelor sapide nu este inhibiția bactericidă descrisă.
• E Dizolvarea substanțelor sapide permite contactul cu suprafața receptivă, deci reducerea ei afectează direct gustul.

Răspuns: d) Inițierea secreției gastrice prin stimularea acestor receptori.

1. Blocarea semnalelor gustative și olfactive afectează contribuția lor la inițierea secreției gastrice.

• A Fragmentarea care ușurează deglutiția este păstrată, deci nu este ținta directă a intervenției.
• B Formarea și lubrifierea bolului sunt menținute; blocajul receptorilor nu este intervenția mecanică propusă.
• C Suprafața de contact rămâne crescută prin fragmentarea alimentelor, menținută în experiment.
• D Blocarea semnalelor gustative și olfactive afectează contribuția lor la inițierea secreției gastrice.
• E Enunțul nu declară suprimarea coordonării reflexului masticator și păstrează activitatea mecanică.

Răspuns: e) Diluarea HCl regurgitat.

1. Saliva diluează acidul clorhidric regurgitat și reduce agresiunea chimică locală.

• A Nu există alimente fierbinți ori diferență termică de corectat; agresiunea rămasă este acidă.
• B Diluarea HCl regurgitat este acțiunea salivară de protecție descrisă.
• C Condițiile exclud o diferență termică; protecția față de HCl este descrisă prin diluare.
• D Îndepărtarea bacteriilor nu răspunde agresiunii experimentale, fiindcă bacteriile sunt excluse.
• E Saliva diluează acidul clorhidric regurgitat și reduce agresiunea chimică locală.

Răspuns: c) Proteoliza gastrică poate persista, deși coordonarea mecanică orală este pierdută.

1. Proteoliza gastrică poate continua deoarece pepsina este păstrată, la fel și acidul, deși etapa mecanică orală este afectată.

• A Experimentul păstrează pepsina activă și aciditatea, deci păstrează condițiile proteolizei gastrice descrise.
• B Activarea pepsinogenului de HCl poate avea loc fără reflexul masticator.
• C Proteoliza gastrică poate continua deoarece pepsina este păstrată, la fel și acidul, deși etapa mecanică orală este afectată.
• D Masticația mărește contactul alimentelor cu enzimele, iar pepsina acționează asupra proteinelor.
• E Centrii reflexului masticator sunt în trunchiul cerebral, nu în mucoasa gastrică.

Răspuns: d) Răcirea alimentelor fierbinți ca mijloc de protecție a mucoasei.

1. Alimentele deja aduse la temperatura mucoasei nu mai testează răcirea celor fierbinți.

• A Îndepărtarea bacteriilor rămâne urmărită, independent de preîncălzirea alimentelor.
• D Alimentele deja aduse la temperatura mucoasei nu mai testează răcirea celor fierbinți.
• E Dizolvarea substanțelor sapide rămâne necesară și la temperatura mucoasei.

Răspuns: e) Saliva acționează asupra conținutului ajuns oral; aceasta nu certifică bariera esofagiană.

1. Diluarea orală intervine după reflux și nu demonstrează refacerea barierei sfincteriene.

• A Diluarea acidului deja ajuns oral și oprirea refluxului esogastric sunt procese distincte.
• B Relaxarea receptivă destinde sfincterul; contracția contribuie la prevenirea refluxului.
• C Capacitatea salivei de diluare nu măsoară contracția tonică a sfincterului esofagian.
• D Sfincterul este musculatură esofagiană, nu glandă salivară.
• E Diluarea orală intervine după reflux și nu demonstrează refacerea barierei sfincteriene.

Răspuns: a) Amestecarea chimului cu secrețiile gastrice.

1. Mișcarea de du-te-vino amestecă chimul cu sucul gastric.

• A Mișcarea de du-te-vino amestecă chimul cu sucul gastric.
• B Stocarea depinde de relaxarea receptivă, nu de propulsia urmată de revenire.
• C Contracțiile descrise contribuie la amestec, nu îl opresc.
• D Revenirea retropulsivă nu este propulsare prin sfincterul închis.
• E Pilorul este închis în secvența observată; aceasta nu este deschiderea sa pentru evacuare.

Răspuns: e) Stocarea alimentelor în stomac.

1. Fără relaxare receptivă este afectată acomodarea stomacului pentru stocarea alimentelor.

• A Deplasarea spre pilor rezultă din undele caudale, care continuă să existe.
• B Propagarea spre pilor este explicit păstrată în experiment.
• E Fără relaxare receptivă este afectată acomodarea stomacului pentru stocarea alimentelor.

Răspuns: c) Forța contracției peristaltice.

1. Acetilcolina și gastrina controlează forța contracțiilor peristaltice, care poate varia în modelul dat.

• A Originea undei este menținută în experiment; nu este ținta variabilă cerută.
• B Direcția este menținută către pilor; inversarea ei este exclusă de enunț.
• C Acetilcolina și gastrina controlează forța contracțiilor peristaltice, care poate varia în modelul dat.
• D Dispariția originii și direcției contrazice menținerea lor explicită.
• E Relaxarea receptivă este păstrată și are funcție de stocare, distinctă de propulsia peristaltică.

Răspuns: b) Activitatea favorabilă în X depinde de mediul acid, chiar dacă activarea enzimei s-a făcut deja.

1. pH 2 se află în intervalul acid optim și favorizează activitatea pepsinei deja active.

• A pH 7 nu este optim pentru pepsină, spre deosebire de pH 2.
• B pH 2 se află în intervalul acid optim și favorizează activitatea pepsinei deja active.
• C Activarea nu elimină dependența enzimei de pH.
• D Pepsinogenul poate fi activat și de pepsina formată anterior, nu exclusiv de HCl.
• E Pepsina este proteolitică și nu devine lipază în proba acidă.