Aminoacizi și proteine (pag. 125-144)

Răspuns: c) Poate fi afectată structura terțiară fără schimbarea secvenței primare.

1. Ruperea unei punți S-S poate modifica organizarea terțiară, în timp ce succesiunea resturilor rămâne neschimbată.

• A Puntea S-S este o legătură disulfidică covalentă, distinctă de amida peptidică și menționată între stabilizările structurii terțiare.
• C Ruperea unei punți S-S poate modifica organizarea terțiară, în timp ce succesiunea resturilor rămâne neschimbată.
• D Succesiunea este păstrată prin ipoteză, deși se rupe o legătură covalentă S-S.
• E Peptidele au caracter de amide N-substituite; enunțul păstrează legăturile peptidice, fără să le reducă la forțe de dispersie.

Răspuns: c) X completă; Y parțial completă.

1. X îndeplinește criteriul proteinelor complete; Y are toți aminoacizii esențiali în proporții neoptime și este parțial completă.

• A X este completă, însă proporțiile neoptime plasează proteina Y în categoria proteinelor parțial complete.
• B Y corespunde clasei parțial complete, însă X are proporțiile adecvate și este completă.
• C X îndeplinește criteriul proteinelor complete; Y are toți aminoacizii esențiali în proporții neoptime și este parțial completă.
• D Opțiunea inversează cele două clase: X este completă și Y parțial completă.
• E Enunțul spune că X conține toți aminoacizii esențiali; în plus, Y nu are proporțiile unei proteine complete.

Răspuns: c) Heteroproteină și proteină completă.

1. Componenta prostetică determină clasificarea ca heteroproteină, iar proporțiile adecvate ale tuturor aminoacizilor esențiali determină caracterul complet.

• A Ambele calificări sunt greșite: există componentă prostetică, iar proporțiile aminoacizilor esențiali sunt adecvate.
• B X este heteroproteină, dar proporțiile sunt date ca adecvate, nu neoptime, deci nu este parțial completă după criteriul cerut.
• C Componenta prostetică determină clasificarea ca heteroproteină, iar proporțiile adecvate ale tuturor aminoacizilor esențiali determină caracterul complet.
• D Heteroproteinele conțin lanț proteic și componentă neproteică; grupa prostetică nu anulează caracterul de proteină.
• E Grupa prostetică neproteică încadrează X la heteroproteine, deși compoziția aminoacidică îndeplinește criteriul de proteină completă.

Răspuns: d) Deficitul de proporție nu a fost corectat prin această îndepărtare.

1. Raportul resturilor fiind același, proporția neoptimă a aminoacidului esențial rămâne; îndepărtarea componentei prostetice nu o corectează.

• B Criteriul de clasificare în proteine complete sau parțial complete privește aminoacizii esențiali ai proteinei, nu grupele prostetice.
• C Pierderea tuturor aminoacizilor esențiali ar contrazice păstrarea tipului și raportului resturilor.
• D Raportul resturilor fiind același, proporția neoptimă a aminoacidului esențial rămâne; îndepărtarea componentei prostetice nu o corectează.
• E Îndepărtarea grupei neproteice nu produce un aminoacid esențial nou, iar raportul resturilor este confirmat neschimbat.

Răspuns: b) Fragmentele nu decid singure clasificarea în holoproteină sau heteroproteină.

1. Hidroliza parțială și izolarea câtorva peptide nu stabilesc dacă există și grupe prostetice în materialul inițial.

• B Hidroliza parțială și izolarea câtorva peptide nu stabilesc dacă există și grupe prostetice în materialul inițial.

Răspuns: b) Holoproteină cu structură cuaternară, deoarece sunt asociate mai multe subunități.

1. Hidroliza totală produce numai aminoacizi, ceea ce indică încadrarea ca holoproteină, iar asocierea subunităților definește o structură cuaternară.

• A Lipsa grupei prostetice susține holoproteina, dar nu exclude structura cuaternară a subunităților asociate.
• B Hidroliza totală produce numai aminoacizi, ceea ce indică încadrarea ca holoproteină, iar asocierea subunităților definește o structură cuaternară.
• D Hidroliza totală identifică doar aminoacizi, criteriu de holoproteină în clasificarea dată.

Răspuns: d) Rămâne parțial completă după acest criteriu, fiind păstrate proporțiile neoptime.

1. Proporțiile neoptime rămân neschimbate, deci încadrarea compozițională de proteină parțial completă se păstrează.

• A Adăugarea aceleiași proteine nu elimină și nu diluează selectiv aminoacizii esențiali.
• C Mărirea cantității aceleiași proteine crește toate cantitățile de resturi în același raport și nu optimizează proporțiile.
• D Proporțiile neoptime rămân neschimbate, deci încadrarea compozițională de proteină parțial completă se păstrează.

Răspuns: d) Xantoproteică: HNO3 concentrat; biuret: alcalinizare puternică și soluție CuSO4.

1. Reacția xantoproteică folosește acid azotic concentrat. Adăugarea unei soluții cu sulfat de cupru la proteina puternic alcalinizată produce culoarea albastru-violet.

• A Prima probă omite HNO3, iar a doua omite cuprul și mediul alcalin; niciuna nu respectă testul numit.
• B Biuretul necesită alcalinizare; menținerea alicotei puternic acide nu respectă condițiile testului.
• D Reacția xantoproteică folosește HNO3 concentrat, iar reacția biuretului cere mediu puternic alcalin și CuSO4 în alicota separată.
• E Reactivii sunt inversați: CuSO4 alcalin este pentru biuret, HNO3 concentrat pentru xantoproteică.

Răspuns: b) Dacă hidroliza dă numai aminoacizi sau proteina conține și o componentă prostetică.

1. Holoproteinele dau la hidroliză numai aminoacizi, iar heteroproteinele includ o componentă prostetică neproteică.

• A Ambele clase sunt proteine, fapt deja cunoscut și insuficient pentru deosebirea holoproteinelor de heteroproteine.
• B Holoproteinele dau la hidroliză numai aminoacizi, iar heteroproteinele includ o componentă prostetică neproteică.

Răspuns: e) Prezența tuturor aminoacizilor esențiali în proporții adecvate.

1. Clasificarea cere toți aminoacizii esențiali în proporții adecvate sintezelor organismului.

• E Clasificarea cere toți aminoacizii esențiali în proporții adecvate sintezelor organismului.