Organismul, un tot unitar (pag. 124-126)

Răspuns: b) Răspunsul renal este compatibil cu ADH; vasoconstricția este descrisă la doze mari.

1. Reabsorbția facultativă crescută corespunde ADH; vasoconstricția este un efect descris la doze mari, nu o condiție prealabilă obligatorie.

• A Acțiunea renală a ADH nu trebuie precedată de contracția vaselor.
• B Reabsorbția facultativă crescută corespunde ADH; vasoconstricția este un efect descris la doze mari, nu o condiție prealabilă obligatorie.
• C Lipsa vasoconstricției nu mută ținta renală în neurohipofiză.
• D Transportul către lumen este secreție, pe când recuperarea apei din enunț este reabsorbție.

Răspuns: d) Lista verificată omite lichidul cefalorahidian, deși acesta aparține mediului intern.

1. Lichidul cefalorahidian este inclus explicit între componentele mediului intern și lipsește din lista examinată.

• A Sistemul endocrin este sistem integrator, nu un lichid al mediului intern.
• B Mediatorii chimici contribuie explicit la homeostazie.
• C Integrarea revine mai multor sisteme și lichide, inclusiv lichidului cefalorahidian.
• D Lichidul cefalorahidian este inclus explicit între componentele mediului intern și lipsește din lista examinată.
• E Limfa și sistemul nervos sunt concomitent implicate în integrare.

Răspuns: a) Existența unor sensuri de transport diferite nu stabilește antagonismul pentru aceeași mărime.

1. Insulina și glucagonul acționează opus asupra glicemiei; transporturile Na și K privesc constituenți diferiți.

• A Insulina și glucagonul acționează opus asupra glicemiei; transporturile Na și K privesc constituenți diferiți.
• B Reglarea concentrației plasmatice de potasiu prin secreție este un răspuns efector.
• C Secreția tubulară reglează inclusiv potasiul plasmatic, nu doar medicamentele.

Răspuns: c) Este insuficient, deoarece și integrarea nervoasă poate implica mediatori chimici.

1. Sistemul nervos poate utiliza mediatori chimici; detectarea lor nu îl exclude.

• A Receptorii și efectorii interacționează în aceeași buclă.
• B Sunt descrise și bucle nervoase, deci nu toate sunt exclusiv umorale.
• C Sistemul nervos poate utiliza mediatori chimici; detectarea lor nu îl exclude.
• D Insuficiența argumentului provine din folosirea mediatorilor de sistemul nervos, nu din absența lichidului interstițial.
• E Mediul intern participă alături de sistemul nervos, nu îl înlocuiește.

Răspuns: b) Un răspuns glicemic păstrat nu validează perechea vasomotorie pentru temperatură.

1. Perechile au ținte diferite, astfel că răspunsul glicemic nu validează răspunsul vasomotor termic.

• B Perechile au ținte diferite, astfel că răspunsul glicemic nu validează răspunsul vasomotor termic.
• D Un răspuns glicemic nu confirmă funcționarea efectorilor termici.
• E Receptorii oferă informații, iar execuția aparține efectorilor.

Răspuns: b) Încadrarea valorilor în timp contează, nu doar încadrarea mediei lor.

1. Distribuția valorilor în timp diferențiază menținerea în limite de o medie normală.

• A Constanta dinamică nu înseamnă depășiri repetate ale limitelor fiziologice.
• B Distribuția valorilor în timp diferențiază menținerea în limite de o medie normală.
• C Comparația trebuie să urmărească și răspunsul efectiv al parametrului.
• D Y are nevoie de răspunsurile efectorilor pentru menținerea parametrului.
• E Aceeași medie poate ascunde depășiri repetate ale limitelor.

Răspuns: c) Limfocitele reprezintă 25-33% din leucocite

1. Limfocitele reprezintă 25-33% din leucocite.

• A Neutrofilele reprezintă 52-62%, nu 1-3%.
• B Eozinofilele reprezintă 1-3%, nu 52-62%.
• C Limfocitele reprezintă 25-33% din leucocite.
• D Monocitele reprezintă 3-9%, nu 25-33%.
• E Bazofilele reprezintă sub 1%, nu peste 10%.

Răspuns: c) 5,25 L

1. Pentru un singur ventricul, 70 mL/bătaie × 75 bătăi/min = 5 250 mL/min = 5,25 L/min.

• A 70 × 75 = 5 250 mL, adică 5,25 L; 0,525 L este de zece ori mai mic.
• B Într-un minut se ejectează 70 × 75 = 5 250 mL = 5,25 L, nu 1,05 L.
• C Pentru un singur ventricul, 70 mL/bătaie × 75 bătăi/min = 5 250 mL/min = 5,25 L/min.
• D 10,5 L ar dubla volumul calculat; întrebarea privește un singur ventricul, care ejectează 5,25 L.
• E 52,5 L este de zece ori mai mult decât rezultatul 70 × 75 / 1 000 = 5,25 L.

Răspuns: b) X este granulocitară, iar Y este agranulocitară.

1. Neutrofilele, eozinofilele și bazofilele sunt granulocite; monocitele și limfocitele sunt agranulocite.

• A Monocitele sunt în Y și sunt agranulocite.
• B Neutrofilele, eozinofilele și bazofilele sunt granulocite; monocitele și limfocitele sunt agranulocite.
• C Clasificarea celor două fracții este inversată.
• D Faptul că sunt leucocite nu le face pe toate agranulocite.
• E Bazofilele sunt în X și sunt granulocite.

Răspuns: c) Este nejustificată: totalul nu anulează abaterile fracțiilor.

1. Totalul are propriul interval; fracțiile sub și peste limitele lor rămân anormale în raportul descris.

• A Fracțiile au intervale proprii de referință; în raport, albuminele și globulinele sunt în afara limitelor lor.
• B O valoare crescută a globulinelor nu schimbă limita de referință a albuminelor și nu le normalizează.
• C Totalul are propriul interval; fracțiile sub și peste limitele lor rămân anormale în raportul descris.
• D Toate cele trei valori sunt exprimate în g/dl, deci explicația prin unități incompatibile este falsă.
• E Limitele albuminelor, globulinelor și proteinelor totale sunt distincte: 3,5 până la 5; 2,5 până la 3,5; respectiv 6 până la 8,5 g/dl.

Răspuns: b) 55%

1. Amestecul conține 8 800 de neutrofile din 16 000 de leucocite, adică 55%.

• A 60% caracterizează doar proba X.
• B Amestecul conține 8 800 de neutrofile din 16 000 de leucocite, adică 55%.
• C Media simplă 56% ignoră numărul diferit de leucocite.
• D 58% nu rezultă din efectivele celor două probe.
• E 52% caracterizează doar proba Y, nu amestecul.