Clasificarea și caracterizarea claselor de compuși organici (pag. 5-12)

Răspuns: a) Funcțiunea comună permite asemănări fără identitate numerică.

1. Grupa funcțională comună justifică asemănări fizico-chimice chiar cu temperaturi diferite.

• A Grupa funcțională comună justifică asemănări fizico-chimice chiar cu temperaturi diferite.
• B Temperaturile de fierbere diferite nu contrazic aceeași grupă funcțională dată în enunț.
• C O funcțiune comună produce asemănări, fără a impune valori identice ale fierberii.
• D Asemănător nu înseamnă egalitate exactă a valorilor măsurate.
• E Catenele diferite nu elimină toate asemănările legate de grupa funcțională.

Răspuns: b) În clasa acizilor sulfonici.

1. Grupa -SO3H definește clasa acizilor sulfonici.

• B Grupa -SO3H definește clasa acizilor sulfonici.

Răspuns: e) Analiza elementală determină compoziția, iar distanțele și unghiurile caracterizează geometria.

1. Asocierea reproduce rolurile distincte: analiză elementală pentru compoziție și măsurători geometrice pentru distanțe și unghiuri.

• A Textul atribuie compoziția analizei elementale și distanțele interatomice studiului geometriei.
• B Analiza elementală nu este singura metodă pentru ambele obiective; geometria are măsurători proprii.
• C Formula moleculară derivă din compoziție, dar geometria se stabilește separat prin distanțe și unghiuri.
• D Analiza elementală determină compoziția; geometria necesită măsurarea distanțelor și unghiurilor.
• E Asocierea reproduce rolurile distincte: analiză elementală pentru compoziție și măsurători geometrice pentru distanțe și unghiuri.

Răspuns: c) Distanțele dintre atomi și unghiurile dintre legături.

1. Distanțele interatomice și unghiurile dintre legături sunt date geometrice.

• A Procentele elementelor descriu compoziția, nu geometria moleculară.
• B Repetarea analizei elementale nu adaugă informații spațiale.
• C Distanțele interatomice și unghiurile dintre legături sunt date geometrice.
• D Formula derivă din compoziție; geometria se determină prin distanțe interatomice și relații unghiulare.
• E Lista elementelor nu fixează forma moleculei.

Răspuns: b) -CHO

1. Grupa aldehidică -CHO conține doar C, H și O și este orientantă meta.

• A -NO2 orientează meta, dar introduce azot, exclus de compoziție.
• B Grupa aldehidică -CHO conține doar C, H și O și este orientantă meta.
• C -CH3 este orientantă orto și para și nu furnizează oxigen.
• D -OH respectă compoziția, dar orientează preferențial orto și para.
• E -SO3H este orientantă meta, dar conține sulf.

Răspuns: e) X și Y descriu aceeași conectivitate, citită din capete opuse.

1. Cele două formule redau aceeași conectivitate și aceeași substanță.

• A Ambele formule conțin C3H8O.
• B Nu se deplasează fizic oxigenul și nu se schimbă vreo legătură.
• C Poziția grafică a grupei metil nu modifică scheletul carbonic.
• D Oxigenul are aceiași vecini, un carbon metilic și unul metilenic, în ambele formule.
• E Cele două formule redau aceeași conectivitate și aceeași substanță.

Răspuns: e) Analiza nu exclude Y, deoarece izomerii au aceeași formulă moleculară.

1. Formula moleculară comună face analiza elementală insuficientă pentru excluderea lui Y.

• A Y poate fi prezent fără modificarea raportului elemental.
• B Izomerii au aceeași compoziție elementală, deci concordanța nu dovedește puritatea.
• D Izomeria de constituție presupune conectivități diferite.
• E Formula moleculară comună face analiza elementală insuficientă pentru excluderea lui Y.

Răspuns: e) 1,10 g

1. Oxigenul reprezintă diferența 2,50 − 1,20 − 0,20 = 1,10 g.

• A Valoarea de 2,30 g rezultă prin scăderea numai a masei hidrogenului și ar include carbonul în masa de oxigen.
• B 1,30 g rezultă dacă se omite masa de hidrogen.
• C 0,30 g lasă 0,80 g din masa probei neatribuită.
• D 1,40 g este suma maselor de C și H, nu masa rămasă pentru O.
• E Oxigenul reprezintă diferența 2,50 − 1,20 − 0,20 = 1,10 g.

Răspuns: c) Din masa rămasă trebuie scăzută și contribuția azotului.

1. Masa rămasă după scăderea contribuțiilor carbonului și hidrogenului corespunde atât azotului, cât și oxigenului.

• A Și hidrogenul, și azotul trebuie scăzute împreună cu carbonul.
• C Masa rămasă după scăderea contribuțiilor carbonului și hidrogenului corespunde atât azotului, cât și oxigenului.
• D Azotul și carbonul au contribuții elementale distincte.
• E Adăugarea azotului ar mări eroarea de atribuire a restului oxigenului.

Răspuns: c) 0,15 g oxigen.

1. Oxigenul reprezintă 30% din compus; în 0,50 g sunt 0,15 g oxigen.

• A 0,12 g este masa carbonului măsurată în prima probă, nu masa oxigenului din proba cerută.
• B 0,10 g ar cere 20% oxigen, în contradicție cu bilanțul elemental.
• C Oxigenul reprezintă 30% din compus; în 0,50 g sunt 0,15 g oxigen.
• D 0,05 g reprezintă doar 10% din probă, nu fracția de oxigen de 30%.
• E 0,18 g ar însemna 36% oxigen, deși bilanțul dă 30%.

Răspuns: e) Legătura terminală C-H este polarizată, iar hidrogenul poate fi cedat ca proton.

1. Polarizarea legăturii terminale ≡C-H permite cedarea protonului și explică substituția asociată caracterului acid.

• A Caracterul acid descris înseamnă cedare de proton H+, nu de ion hidrură H-.
• B Protonul provine din legătura marginală ≡C-H; un carbon interior fără hidrogen nu poate ceda acel proton.
• C Caracterul acid este legat de prezența legăturii C-H marginale polarizate, nu de absența ei.
• D Textul afirmă polarizarea legăturii marginale C-H și posibilitatea cedării hidrogenului ca proton.
• E Polarizarea legăturii terminale ≡C-H permite cedarea protonului și explică substituția asociată caracterului acid.

Răspuns: d) X are hidrogenul terminal necesar, iar Y nu are o grupă ≡C-H.

1. X este alchină terminală cu ≡C-H, iar Y este alchină internă fără acest hidrogen.

• A Rolurile structurilor sunt inversate.
• B X poate participa la substituția dată fără dispariția triplei legături.
• C Substituția hidrogenului terminal nu cere scindarea unei legături C-C.
• D X este alchină terminală cu ≡C-H, iar Y este alchină internă fără acest hidrogen.
• E Legătura triplă nu implică automat un hidrogen terminal.