Analizatorii (pag. 50-52)

Răspuns: b) Ganglion spiral Corti; ganglion vestibular Scarpa.

1. Celulele auditive contactează neuronii ganglionului spiral Corti, iar cele maculare contactează neuronii ganglionului Scarpa.

• A Corpul geniculat medial este un releu auditiv central, nu ganglionul primar dinspre Corti.
• B Celulele auditive contactează neuronii ganglionului spiral Corti, iar cele maculare contactează neuronii ganglionului Scarpa.
• C Neuronii primari auditivi sunt ganglionari; ganglionul spiral nu deservește maculele vestibulare.
• D Prima localizare trebuie să fie ganglionul spiral, iar nucleii cohleari nu sunt primii neuroni vestibulari.
• E Prima localizare este bună; nucleii vestibulari conțin releul următor, nu neuronul primar.

Răspuns: c) Este afectată proiecția acustică temporală; cea vizuală occipitală rămâne.

1. Este afectată terminația auditivă temporală, iar proiecția vizuală occipitală este păstrată explicit.

• A Proiecția acustică este temporală, iar cea vizuală geniculată externă este occipitală.
• B Corpul geniculat medial deservește proiecția auditivă, nu cea vizuală occipitală.
• C Este afectată terminația auditivă temporală, iar proiecția vizuală occipitală este păstrată explicit.
• D Proiecțiile au terminații corticale distincte; afectarea uneia nu implică direct cealaltă.
• E Calea optică nu este vizată; localizarea temporală pe retină nu înseamnă proiecție în lobul temporal.

Răspuns: c) Deformarea mecanică a cililor celulelor auditive.

1. Se întrerupe deformarea ciliară prin contactul tectorial descris.

• A Transmiterea oscioare-fereastră ovală nu este contactul întrerupt.
• B Cuplajul timpan-oscioare este anterior interacțiunii cililor cu membrana tectoria.
• C Se întrerupe deformarea ciliară prin contactul tectorial descris.
• D Antrenarea timpanului este o etapă inițială distinctă.
• E Vibrația membranei bazilare este explicit păstrată.

Răspuns: a) Vestibulo-nucleară, către nucleii nervilor III, IV și VI.

1. Proiecția vestibulonucleară ajunge la nucleii oculomotori III, IV și VI.

• A Proiecția vestibulonucleară ajunge la nucleii oculomotori III, IV și VI.
• C Proiecția vestibulocerebeloasă merge la cerebel, iar nucleul VI este în punte.

Răspuns: c) Antrenarea celulelor auditive prin vibrația membranei bazilare.

1. Imobilizarea membranei bazilare suprimă direct antrenarea celulelor auditive prin vibrația ei.

• A Înclinarea cupolei este parte a mecanismului semicircular intact.
• B Orientarea canalelor semicirculare rămâne păstrată și nu este modificată de blocarea membranei bazilare.
• C Imobilizarea membranei bazilare suprimă direct antrenarea celulelor auditive prin vibrația ei.
• D Excitarea cililor ampulari poate continua cu endolimfa și cupolele funcționale.
• E Deplasarea relativă a endolimfei canalelor semicirculare este păstrată explicit, nu este ținta directă a imobilizării membranei bazilare.

Răspuns: a) Traseele către cerebel și către nucleii nervilor III, IV și VI.

1. Fasciculul vestibulo-cerebelos și cel vestibulo-nuclear sunt distincte de cel întrerupt și rămân intacte.

• A Fasciculul vestibulo-cerebelos și cel vestibulo-nuclear sunt distincte de cel întrerupt și rămân intacte.
• B Proiecția talamică nu rămâne disponibilă; traseul spinal singur nu salvează asocierea.
• C Asocierea include traseul talamic întrerupt și nu poate descrie exclusiv căi disponibile.
• D Ramura cerebeloasă rămâne, dar traseul spre talamus este întrerupt explicit.
• E Traseul vestibulo-talamic spre scoarță este întrerupt, chiar dacă cel oculomotor rămâne.

Răspuns: c) Transmiterea vibrației până la endolimfă poate fi deficitară.

1. Un deficit al transmiterii vibrației până la endolimfă este compatibil cu răspunsul distal păstrat.

• A Proba directă ocolește lanțul anterior endolimfei și nu îi demonstrează funcționarea.
• B Membrana bazilară răspunde explicit la variațiile directe de presiune.
• C Un deficit al transmiterii vibrației până la endolimfă este compatibil cu răspunsul distal păstrat.
• D Variațiile endolimfei preced vibrația bazilară și deformarea cililor.
• E Cilii se deformează la stimularea directă a endolimfei în experiment.

Răspuns: a) Greutatea otolitelor poate solicita cilii și în condiția statică.

1. Gravitația continuă să solicite mecanic cilii după oprirea mișcării, permițând transmiterea informației statice.

• A Gravitația continuă să solicite mecanic cilii după oprirea mișcării, permițând transmiterea informației statice.
• D Otolitele răspund și gravitației în repaus și accelerației liniare, nu numai vitezei de translație.
• E Receptorii maculari vestibulari rămân mecanoreceptori, nu devin fotoreceptori după oprire.

Răspuns: c) Informațiile trebuie integrate; discrepanța nu dovedește singură o leziune vestibulară.

1. Echilibrul folosește integrarea mai multor surse, iar conflictul indus nu demonstrează singur leziune vestibulară.

• A O singură modalitate nu descrie complet toate contribuțiile la echilibru.
• B Deplasarea artificială a scenei poate crea conflict fără distrugerea receptorilor vestibulari.
• C Echilibrul folosește integrarea mai multor surse, iar conflictul indus nu demonstrează singur leziune vestibulară.
• D Vederea participă la reglarea echilibrului și trebuie inclusă în interpretare.
• E Stimulul vestibular fizic este păstrat când poziția capului nu se schimbă, chiar dacă scena vizuală se deplasează.

Răspuns: c) Se păstrează aceeași orientare a capului față de gravitație în cele două probe.

1. Aceeași orientare menține comparabilă componenta gravitațională, ajutând izolarea efectului inerțial adăugat.

• A Schimbarea înclinării modifică stimularea gravitațională și confundă efectul accelerației liniare.
• B Luminozitatea nu controlează schimbarea solicitării gravitaționale a otolitelor.
• C Aceeași orientare menține comparabilă componenta gravitațională, ajutând izolarea efectului inerțial adăugat.
• D Eliminarea receptorilor nu permite compararea răspunsului lor cu și fără accelerație.
• E Semnalul static nu trebuie presupus absent când greutatea continuă să solicite cilii.

Răspuns: d) Endolimfa se deplasează relativ la stânga și cupola se înclină la stânga.

1. Endolimfa se deplasează relativ spre stânga și deflectă cupola spre stânga.

• A Endolimfa se deplasează relativ spre stânga, iar cupola este antrenată în același sens.
• B Înclinarea cupolei spre stânga este compatibilă cu situația descrisă, dar deplasarea relativă a endolimfei spre dreapta nu este.
• C Inițial endolimfa rămâne în urmă față de canalul accelerat spre dreapta.
• D Endolimfa se deplasează relativ spre stânga și deflectă cupola spre stânga.
• E Fluxul relativ inițial deflectă cupola.

Răspuns: c) Recepționarea rotațiilor realizate în planuri diferite.

1. Orientările diferite permit detectarea componentelor rotației în planuri diferite.

• A Detecția necesită devierea cupolei, nu menținerea ei nemișcată față de canal.
• B Canalele sunt antrenate de rotația capului; orientarea nu elimină acest lucru.
• C Orientările diferite permit detectarea componentelor rotației în planuri diferite.
• D La pornirea rotației, deplasarea relativă a endolimfei este opusă rotației canalului.
• E Excitarea vestibulară descrisă este mecanică prin endolimfă.

Răspuns: e) Nu, deoarece mărimea detectată este accelerația, egală în cele două probe.

1. Cu orientare și accelerație egale, informația maculară singură nu stabilește sensul vitezei inițiale.

• A Enunțul precizează accelerații egale chiar dacă vitezele inițiale sunt opuse; informația maculară privește accelerația.
• B Utricula detectează accelerația, nu viteza orizontală directă.
• C Sacula detectează accelerația verticală, nu exclusiv viteza.
• D Schimbarea vitezei inițiale nu transformă utricula în receptor vertical.
• E Cu orientare și accelerație egale, informația maculară singură nu stabilește sensul vitezei inițiale.